O postare despre o coafeză din Ploiești, care face fapte bune, tunzând bătrâni fără bani, s-a viralizat pe Facebook. Mulți dintre cei care au apreciat și distribuit postarea nu s-au „prins” că aceasta este creată cu inteligența artificială. Altfel spus, atât Adriana, coafeza, cât și salonul ei de pe strada Gheorghe Doja nu există în realitate. Este rodul ”imaginației” AI-ului, care gestionează și pagina de Facebook „Țăranul Vesel”, al cărei conținut este 100% fals din punct de vedere al informațiilor și imaginilor. Ce se ascunde în spatele acestor postări cu mii de aprecieri, distribuiri și comentarii? Observatorul Prahovean prezintă opiniile unor specialiști în comunicare strategică, psihologie și educație.
Din articol
Povestea Adrianei, coafeza din Ploiești care tunde gratis bătrânii
„O știe tot Ploieștiul pe Adriana, coafeza. Nu pentru că are salonul cel mai scump sau cel mai modern. O știu pentru că în fiecare duminică dimineața închide salonul pentru clienții obișnuiți și deschide doar pentru bătrânii din cartier care nu-și mai permit un coafor și pentru că are un obicei care o costă în timp și materiale, dar pe care nu-l va abandona niciodată”, începe povestea emoționantă, numai bună de stors like & share de la internauți.
Adriana, coafeza, e o doamnă cumsecade: duminica tunde gratis bătrânii și bătrânele din cartier. E și o bună profesionistă, dovadă mărturia unei cliente menționată în povestire: „Arăt ca o doamnă. Nu mai arăt ca o bătrână uitată de lume”.
ANAF-ul cel rău a amendat-o pentru faptele bune
„Duamna” Adriana nu ia bani de la pensionari cu venituri mici, de câteva sute de lei, însă autorul postării are grijă să strecoare cât de rău e statul român care suge sângele poporului, prin ANAF:
„Contabilul ei repetă în fiecare lună: «Adriana, dacă ANAF vine duminică și te găsește lucrând fără bon fiscal, amendă minimă 5.000 lei. Ori închizi duminica, ori emiți bonuri». «Cum să emit bon fiscal unei babe cu pensie de 800 lei pentru o coafură de 50 lei?», răspunde Adriana. «Să-i iau pensia ca să-i aranjez părul?»”
Frumoasă replica, nu? Merge la suflet!
Povestea merge mai departe cu un inspector de la ANAF care a și amendat-o cu 3.000 de lei, într-o zi de duminică, pentru faptele ei bune. Revoltător, nu?
Povestea se încheie cu o imagine idilică:
„În patru apartamente din Ploiești, patru bătrâni se uită în oglindă și zâmbesc. Părul aranjat, coafura îngrijită, arătând ca niște domni și doamne, nu ca niște oameni uitați. Nu pentru că Primăria se gândește la ei, nu pentru că au copii bogați, ci pentru că o femeie simplă, cu un salon mic și inimă mare, a decis că demnitatea umană e mai importantă decât bonul fiscal și că a ajuta e mai important decât a te conforma”. Emoționant, nu?
Postarea a strâns până la ora publicării articolului aproape 2.000 de aprecieri și alte sute de distribuiri și comentarii.
Coafeza, salonul, bătrânii din imagine, toate sunt false!
Postarea respectivă este făcută de pagina „Țăranul Vesel” care, potrivit descrierii de pe Facebook, prezintă „Povești vizuale recreate sau imaginate cu ajutorul inteligenței artificiale, în scop exclusiv recreativ și educativ, dedicată păstrării memoriei istorice”.
Deși se precizează că această pagină nu are afiliere politică sau susținerea vreunei ideologii, toate postările, inclusiv cea cu coafeza din Ploiești, manipulează opinia publică.
Contactată de Observatorul Prahovean, Didona Goanță – consultant de comunicare strategică – a declarat:
„Există o legătură strânsă între apariția și utilizarea acestor postări fantasmagorice create cu ajutorul AI și domeniul politic. Acest gen de conținut este folosit strategic pentru a influența opinia publică, pentru a mobiliza susținători sau pentru a disemina mesaje care favorizează anumite interese sau ideologii politice (dacă analizăm punctual această postare, identificăm narativa unui partid politic aflat în opoziție, care aruncă constant în public ideea falsă că anumite categorii sociale sunt defavorizate țintit de către autorități).
Prin povești emoționante, cu teme sensibile, se pot manipula percepții, se pot amplifica anumite polarizări și se pot genera sentimente de solidaritate sau ură, după caz, dar într-o manieră subtilă, greu de identificat de către un utilizator.”
De ce oamenii se lasă ușor manipulați cu AI-ul
Eugenia Popovici, psiholog-psihoterapeut, explică de ce vedem tot mai frecvent pe platformele sociale diverse texte, imagini, clipuri video cu conținut fals, dar foarte apreciate și viralizate rapid.
„Care să fie oare scopul lor și de ce oamenii cad în capcane atât de ușor? Prioritatea este scopul și algoritmii platformelor care folosesc emoția și atenția umană mercantil, adică în scopuri financiare”, spune Popovici.
Aceasta dezvăluie care sunt tehnicile de manipulare foarte eficiente cu necunoscătorii:
Captarea atenției cât mai mult timp
Emoțiile puternice (furie, frică, indignare, milă, entuziasm) opresc gândirea critică și țin creierul „agățat”. Creierul reacționează mai rapid la:
– pericol („Uite ce se întâmplă!”),
– nedreptate („Nu e corect!”),
– șoc („Nu o să-ți vină să crezi…”).
Atenția „agățată” înseamnă timp petrecut pe platformă, deci bani pentru platformă.
Generarea de interacțiuni (like, share, comentarii)
Algoritmii favorizează conținutul care stârnește reacții rapide, provoacă polarizare, determină oamenii să „ia partea cuiva”.
Conținutul echilibrat informează, spre deosebire de conținutul emoțional, care mobilizează.
Inducerea viralității fără costuri
Un mesaj care emoționează puternic este distribuit gratuit de utilizatori. Astfel, platforma nu mai are nevoie de promovare: oamenii devin „agenți de difuzare”, emoția înlocuiește verificarea informației.
Crearea de polarizare și tabere „noi vs. ei”, „buni vs. răi”, „vinovați vs. victime”.
De ce e util? Conflictele țin oamenii conectați, dialogul scade, reacția crește, revenirea pe platformă devine compulsivă.
Influențarea percepțiilor și comportamentelor
Nu tot conținutul emoțional e comercial. Uneori scopul este influența socială, manipularea ideologică, presiunea publică sau deturnarea atenției de la alte subiecte.
Emoția este un shortcut psihologic: simți înainte să gândești (și, de multe ori, nici nu realizezi că nu ești rațional).
Crearea dependenței emoționale
Alternanța rapidă șoc – validare – indignare – empatie produce un „roller-coaster” emoțional. Creierul ajunge, în scurt timp, să caute stimulare și nu informație reală.
Reducerea empatiei reale, în timp
Paradoxal, mai mult conținut emoțional înseamnă desensibilizare. Suferința devine spectacol, reacția înlocuiește acțiunea reală.
”În concluzie, platformele nu urmăresc adevărul sau binele emoțional al utilizatorilor, ci menținerea atenției. Emoția extremă este cea mai eficientă unealtă, pentru că emoția intensă întrerupe gândirea rațională, critică sau discernământul. De aici și sugestia mea, adesea: „răcește maimuța” și apoi vezi cât e realitate și cât nu. Gândirea critică nu este un dat al omului, este un proces continuu de învățare” spune Popovici.
„Nu tot ce strălucește este aur”
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați profesori din Ploiești, Liviu Drăghici, s-a numărat printre internauții care au reacționat la postarea cu coafeza, dar în stilul său caracteristic:
„Dacă o știe tot Ploieștiul, cum se face că nici eu, nici tu nu o cunoaștem? Aaa, poate pentru că e făcută cu AI 🤦🤣”
Între timp, comentariul său a fost șters, ca de altfel toate cele critice, rămânând doar cele ale naivilor.
Contactat de Observatorul Prahovean, profesorul Drăghici a declarat că încearcă să îi facă pe elevi – și nu numai – să filtreze informațiile, mai ales pe cele legate de investițiile „minune” care apar pe internet, promovate de diverse personalități ale căror imagini sunt folosite abuziv de escroci.
„Nu tot ce strălucește este aur, iar dacă ceva e prea frumos ca să fie adevărat, atunci nu e. Le recomand următoarele patru verificări:
Verificați întotdeauna informația din mai multe surse. Cine a mai scris sau vorbit despre acel lucru?
Verificați calitatea site-ului sau a paginii care distribuie informația: cui aparține? Când și unde a fost creată? Ce fel de conținut distribuie în mod normal? Numele este credibil? A fost schimbat?
Verificați conținutul: în cazul filmulețelor, mimica feței este sincronizată cu vocea? În cazul pozelor, fundalul sau detaliile sunt în regulă (atenție la texte neinteligibile, la defecte de tipul șase degete etc.). În cazul textelor: apar semne, simboluri, emoticoane, rânduri libere între paragrafe? Se repetă idei sau cuvinte? Apar termeni pe care nu îi folosim în vorbirea curentă?
Cel mai important: întrebați-vă ce câștigați voi din postarea respectivă și cine are interesul ca voi să acționați conform postării sau să o distribuiți.”
Profesorul Drăghici își aminteșe că a avut o discuție cu o cunoștință, om cu școală și situație materială bună, care distribuise o poză cu mesajul «Mâncam pâine cu zahăr și eram mai fericiți».
”L-am întrebat: Ce nu ai? Pâine sau zahăr? Că ți le trimit eu. Ce te împiedică să mănânci și acum pâine cu zahăr dacă asta te face fericit? Și de ce simți nevoia să îmi distribui și mie asta? M-a scos de la prieteni.” a spus cadrul didactic.
Pentru final am apelat la o formă de inteligență artificială, ChatGPT pentru a trage o concluzie. Merită să o citiți dacă tot ațio ajuns până aici:
Cazul „coafezei din Ploiești” arată cât de ușor poate fi deturnată emoția publică într-o eră în care inteligența artificială produce povești convingătoare, dar complet false. Nu empatia este problema, ci lipsa filtrului critic. Atunci când like-ul și share-ul înlocuiesc verificarea, devenim fără să vrem parte din mecanismul de manipulare. Iar miza nu este o poveste lacrimogenă, ci capacitatea noastră de a distinge între realitate și ficțiune, între informație și spectacol. Într-un spațiu public tot mai poluat de conținut artificial, gândirea critică rămâne singura formă reală de apărare.
Hai că e tare, nu? Pe mine m-a convins :). Va urma
