Vrea normalitate. Își vrea viața înapoi. Duce acum o luptă mult prea grea, însă trebuie să găsească o cale! Cea a vindecării. Pentru cei doi copii frumoși pe care îi are, Denis și Yanis, mult prea mici ca să înțeleagă că mama lor este bolnavă. Că mama lor, fără ajutorul semenilor, s-ar putea prăpădi. O cheamă Adriana, are doar 41 de ani și un diagnostic necruțător: cancer de colon. Sinonim cu frica, panica, tensiunea și nesiguranța. Ea nu plânge, soțul ei, însă, da. Îi este teamă. Teamă că va rămâne singur dacă boala o va doborî pe mama copiilor săi.
Adriana Barbu locuiește în satul Brătășanca, Filipeștii de Târg. Până în luna iunie a acestui an, nu a avut nici cea mai mică problemă de sănătate. Și-a văzut de casă, de cei doi băieți de 5, respectiv 11 ani, a fost un om fericit și mulțumit, așa, cu puținul pe care îi l-a dat Dumnezeu. Fericită mereu, însă, că este sănătoasă și poate avea grijă de familia sa.
În iunie au început, din nefericire, problemele. Amețeli, scaune cu sânge, spitale, o colonoscopie, o endoscopie și un diagnostic cumplit: adenocarcinom, grad 2. O tumoră de 10 centimetri, din cauza căreia fiecare zi a femeii e-un chin. Cancer colorectal. Un diagnostic prea puțin înțeles și deloc acceptat.
Deși durerile, acum, sunt cumplite, prahoveanca luptă. Speră că totul e un vis urât din care se va trezi. Numai că boala, în fiecare dimineață, de două luni încoace, când deschide ochii, e tot acolo.
Adriana spune, cu durere în glas, că, de când a primit acest diagnostic înfricoșător, Denis, băiatul cel mare, e cel care o încurajează foarte mult. „Mămica mea, ești cea mai frumoasă din lume și te iubesc enorm de mult!”
Cel mic, Yanis, nu înțelege prea multe. Vede doar că mama sa are dureri crunte. Ar vrea să o ajute, dar nu știe cum. O mângâie doar și îi spune că totul va fi bine. Se întreabă, la doar 5 ani,: „de ce ce îmbolnăvesc oamenii de cancer?” Și de ce a trebuit să cadă pradă acestei boli nemiloase chiar mama lui…
Adriana Barbu speră că tumora din cauza căreia viața îi atârnă de un fir de păr poate fi operabilă. E conștientă că o așteaptă lungi și chinuitoare ședințe de chimioterapie, la care nu se știe cum va reacționa organismul ei.
Femeia se roagă neîncetat. Îi este teamă, însă nu arată asta. Își ascunde lacrimile, își ascunde durerea, își ascunde disperarea.
„Mă rog să fiu bine pentru copiii mei. Nu îi pot lăsa orfani de mamă. Medicii mi-au spus că există riscul ca boala să se fi extins și la alte organe. Asta înseamnă metastază. Nu știu cum, nu știu de ce, nu înțeleg … Acum două luni eram bine, iar astăzi mă întreb câte zile mai am de trăit. Mă uit la băieții mei și nu vreau decât să le pot fi alături până vor fi pe picioarele lor. Atât îi cer lui Dumnezeu în fiecare zi”, ne-a spus, cu vocea scăzută, prahoveanca.
Și fiindcă totul în viață costă, chiar și sănătatea, Adriana Barbu are nevoie de toți oamenii buni și frumoși alături. Doar așa ar putea învinge cumplita boală care îi macină trupul. Nu poate face asta din salariul soțului și din alocațiile celor doi copii. Puțin peste 3000 de lei.
Are nevoie, pentru a trăi, de multe, cât mai multe suflete bune, dispuse să îi întindă o mână de ajutor. Iar pentru asta, Adriana Barbu va știi să mulțumească. Și o va face cel mai frumos prin faptul că Denis și Yanis, doi copii nevinovați, o să poată spune „mama” mulți ani de acum înainte.
Cine dorește să fie om bun pentru Adriana Barbu, poate ajuta familia greu încercată în contul deschis pe numele soțului acesteia:
Titular cont: Barbu Vasile Octavian
RO15BACX0000004509593000
