Coșmarul prin care a trecut un prahovean nevoit să sune la 112: ”Aseară am găsit-o pe mama zăcând la pat, iar cei de la Salvare mi-au spus că nu pot ajunge mai devreme de 7-8 ore!”

0

Un cititor ne-a descris experiența pe care a avut-o cu serviciul unic de urgență după ce și-a găsit mama zăcând la pat. Când a sunat la 112 și le-a transmis operatorilor ce simptome are (stare de rău, amețeli si vărsături) aceștia i-au spus că o ambulanță va ajunge la domiciliul său din comuna Iordăcheanu (la 35 de km de Ploiești) abia peste 7-8 ore din cauza numărului mare de solicitări. Textul de mai jos descrie perfect efectele oribile ale crizei sanitare din Prahova și nu numai. Pacienții non-covid, care solicită în mod justificat acordarea primului ajutor, mor cu zile pentru că nu mai sunt considerați ”urgențe medicale”. Iată sesizarea cititorului:

Cum a început coșmarul: am sunat la 112

Aseară am ajuns acasă (n.r. comuna Iordăcheanu) de la cursuri pe la ora 20.00. Am găsit-o pe mama în pat, cu o stare de rău, amețeli si vărsături. O supraveghea o verișoară. Mi-am dat seama imediat că e într-o stare gravă. Nu am stat prea mult pe gânduri și am sunat la 112. Nu mi-a răspuns nimeni la primul apel așa că am revenit cu un altul. În momentul în care mi-a răspuns operatorul, am început să explic problema și am solicitat o ambulanță. Așa a început coșmarul.

”Sunt simptome de covid, sunteți de acord cu testarea?”

Doamna cu care am vorbit m-a întrebat dacă sunt de acord ca la sosirea ambulanței să i se facă un test mamei mele pentru că, spunea ea, prezintă simptome de Covid. Am încercat să îi explic că mama a mai avut și în urmă cu o vreme astfel de manifestări și că i s-a pus un diagnostic în baza căruia a și fost tratată cu succes la momentul respectiv de echipajul de pe ambulanța care atunci a ajuns foarte repede. I-am mai spus și că este vaccinată împotriva Covid.

Operator 112: ”Timpul de așteptare este de 7-8 ore din cauza numărului mare de solicitări”

Doamna de la capătul celălalt al telefonului mi-a replicat pe un ton destul de ridicat: „ V-am pus o întrebare, ce este așa de greu să răspundeți, vreți sau nu vreți să i se facă test?”. Am fost de acord cu testul care trebuia făcut la sosirea ambulanței. Apoi a apărut și marea mea problemă: operatoarea de la 112 mi-a spus că solicitarea mea se află în așteptare și că este posibil să aștept 7-8 ore să sosească o ambulanță.

Mi-a explicat că sunt foarte multe solicitări, sunt persoane infectate cu Covid care au o stare mult mai gravă ca a mamei mele și că nu mai au ambulanțe disponibile. Realizând că mama era într-o stare destul de gravă, că nu puteam aștepta atât de mult – cel puțin 7 ore și am anulat solicitarea. Trebuia să găsesc o soluție mai rapidă.

Așa am realizat că poți muri acasă, cu zile!

M-am gândit la medicul de familie, însă al nostru este din Ploiești și nu mi-a răspuns la telefon. La noi în comună nu mai există medic după ora 16.00. Așa că am încercat să o ducem cu mașina personală la spital. Împreună cu verișoara am încercat să o ridic pe mama din pat, dar era imposibil. Nu doar că nu putea merge, dar vomita continuu și începuse să vorbească incoerent. M-am speriat teribil pentru că nu am văzut-o niciodată pe mama așa!

Nici serviciul privat de ambulanță nu face față solicitărilor

Am intrat în panică. Îl sunasem pe tata, el îi anunțase pe colegii de serviciu că trebuie să ajungă de urgență acasă, era pe drum. Se făcuse aproape 21:00. M-am decis apelez la Ambulanța Mediurg, gândindu-mă că un serviciu privat îmi va oferi o soluție până apare și tata, chiar dacă o să ne coste ceva. Într-un târziu, am reușit să vorbesc cu ei și mi-au spus că, din nefericire, nu pot ajunge la mine mai repede decât ambulanța deoarece pur și simplu nu pot face față nici ei solicitărilor!

Am făcut de gardă cu tata, peste noapte, s-o păzim pe mama

Așadar, singura variantă a rămas aceea de a merge la spital. Problema era ca în momentul în care mama ridica capul de pe perna amețea și mai tare și se simțea foarte rău. Am tot încercat și am constatat că mai rău îi fac dacă o forțez. Am rămas lângă ea, neavând altă soluție. Între timp a venit și tata și am făcut amândoi de gardă, cu schimbul, lângă ea, toată noaptea. Am trăit un coșmar.

Norocul nostru a fost că, după somn, mama și-a revenit suficient încât să se poată ridica din pat și să meargă la spital cu mașina, deși se simțea în continuare destul de rău. Acum, că beneficiază atenția unor medici, sunt sigur că se va reface și sunt puțin mai ușurat.

V-am trimis aceste rânduri pentru că sper ca toată lumea să înțeleagă cât de gravă e situația din sistemul medical. Dacă problema mamei mele era una mult mai gravă? Ce făceam?  Eram nevoit să aștept 7-8 ore? Ar fi trecut peste momentul greu, de criză?

Ulterior am aflat că puteam să aștept chiar și câteva zile până la sosirea ambulanței pentru că în momentul de față prioritate au persoanele infectate cu Covid și care sunt în stare gravă. Nu pot să nu mă întreb ce este în capul oamenilor care nu s-au vaccinat?

De ce am ajuns în punctul în care sunt atâtea solicitări și atâtea apeluri către 112? De ce persoanele care suferă de alte afecțiuni decât infectarea cu Covid nu pot beneficia de servicii medicale vitale? Este normal?

Și mai ales de ce părinții mei care cotizează de o viață la sistemul de sănătate, nu pot beneficia de servicii medicale minimale atunci când au nevoie de ele. Este corect?

 

 

 

 

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău