Lacul de acumulare al barajului Paltinu e sursa de apă potabilă pentru unele localități ale Prahovei, printre care și Câmpina și municipiul Ploiești, parțial alimentat din această zonă. Criza cu care se confruntă Câmpina în ceea ce privește infestarea apei cu bacteria Clostridium perfringens ține prima pagina a ziarelor de câteva zile. E o stare generală de revoltă, mai ales că oamenii de-abia acum au aflat că au băut apă contaminată încă din 2018. Se cer explicații, se cer demisii, chiar răspunderea penală a celor care s-au jucat cu sănătatea populației.
Între timp, barajul Paltinu e sufocat de gunoaie. Pet-uri, ambalaje, deșeuri medicale sau din construcții, haine aruncate, alimente intrate în putrefacție, într-un cuvânt un peisaj grotesc. Asta e sursa de apă pe care o beau și eu și zeci de mii de oameni din Prahova. ( video la finalul textului)
Cei de la Apele Române în al căror patrimoniu se află barajul anunță că, după tratare, apa din lac nu ar fi periculoasă pentru sănătate. Totul trece apoi în responsabilitatea operatorului de apă. Care igienizează și iar igienizează și tot nu poate fi depistată sursa contaminării cu Clostridium perfringens. Bacterie prezentă în apa „potabilă” a localnicilor din Câmpina, nu de pe 13 august, de când a fost informată populația, ci din 2018! Iar probele prelevate de către DSP nu o dau dispărută!
Culoare de smarald și mizerie cât vezi cu ochii
Am vrut să aflu, totuși, de ce maldărele de gunoaie zac nestingherite pe marginea lacului. Directorul de la Apele Române Prahova este în concediu de odihnă, iar inginerul – șef e plecat în delegație. E răspunsul sec pe care l-am primit din partea secretariatului.
În tot acest timp, domnește liniștea la baraj. Culoarea de smarald e acolo, la fel și mirosul pestilențial și peisajul oripilant ce ți se așterne în fața ochilor odată ce ai curajul să cobori pe marginea lacului.
Calci cu grijă de teamă să nu dai peste vreo seringă folosită, vreun aliment descompus sau vreun rest de…ceva, orice. Sus, oamenii, încântați, fac fotografii, uimiți de frumusețea absolut reală a barajului Paltinu și de peisaje.
Și-au programat, parcă, privirile să fie ațintite doar în față, nicidecum către mizeria pe care ar observa-o cu ușurință dacă ar coborî ochii. Unii mai fac asta, dar reglează zoom-ul în așa fel încât capturile să surprindă doar ce e frumos.
Văd un fel de baraj galben montat pe margine pentru ca gunoaiele să nu ajungă în lac. Nu face față acest sistem, multe dintre deșeuri „strecurându-se” fix în apă.
Gunoaiele au ajuns acolo prin „grija” semenilor
Perfect corect să ne întrebăm acum de unde au ajuns pe marginea lacului și, ulterior în lac, atâtea și atâtea gunoaie. Evident nu au fost aduse de vânt sau de vreo furtună puternică. Nu, ele au fost aruncate acolo fix de către semenii noștri! Turiști și localnici din Valea Doftanei, comuna situată în amonte de baraj.
Exact așa, pe ideea „ce contează o sticlă de plastic în plus sau în minus, un flacon de medicamente/ seringă utilizată sau rest de aliment”, sursa de apă a prahovenilor s-a transformat în depozit de deșeuri. Să ne mai mire că în jur de 30.000 de oameni nu au voie acum să bea apă de la robinete? Imaginile „vorbesc” de la sine…
Ca o concluzie, iată perioadele de timp în care se dezintegrează hârtia (3- 12 luni), sticle și pungi de plastic (100 – 1000 de ani), cutii de aluminiu (10 -100 de ani), recipiente din sticlă ( 4000 de ani!)
VIDEO
Galerie FOTO
Cum ți se pare subiectul?
