Recunosc, nu m-am întrebat care este istoria permisului de conducere până când nu am avut în față un astfel de carnet de șofer, datând de la 1928. (foto) Aparține unui maistru – sondor, pe numele său Săndulescu Petre, permisul fiind eliberat în Regatul României. De fel din comuna Bordeni, născut la 1886, în „comuna Ploești”, omul a reușit să intre în posesia permisului de conducere pentru automobile, la un calcul simplu, la vârsta de 42 de ani. 1928 este, de altfel, și anul în care au apărut permisele tipărite pe hârtie. Până atunci, ele erau tipărite pe țesătură și se numeau „certificate de șofeur”. Bineînțeles, înainte de emiterea lor a fost necesară adoptarea primului cod Rutier.
Un prim document care reglementa circulația a apărut în țară la puțin timp după Unirea Principatelor, la 1859. Evident, pe vremea aceea, documentul se referea la circulația trăsurilor pe drumurile publice, iar birjarii trebuia să aibă la mână un livret. Aceștia nu aveau voie să circule decât la pas și nu puteau să stropească pietonii în timp ce circulau. După venirea cu Carol I, regulile au fost înăsprite, iar conducătorii trăsurilor trebuia să fie curați, cu haine decente și să respecte o serie de reguli. Este perioada în care se introduce vârsta minimă de 21 de ani pentru cei care doresc să conducă o trăsură pe căile publice.
Primele automobile din România au fost unele hibrid
Nu a fost nicidecum vorba despre Dacia, apărută abia la 1968. România se află în topul țărilor care au introdus mașinile pe drumurile publice.
La 1895, în țară, circulau pe drumurile din București două camioane pe aburi. În 1900 a apărut Serviciul Circulației. Primul vehicul înregistrat oficial a fost una automobil dotat cu motor pe ardere internă, fabricat în Liege. Era, de fapt, o birjă fără cai.
Primul automobil închis care a circulat în România a fost un model Panhard, în anul 1904. În acel an, în țară, au fost înregistrate 51 de automobile. Primele examene pentru obținerea certificatului de șofeur, au fost organizate în 1907, rezultat al creșterii numărului de autovehicule de pe străzi.
În 1908, numărul de mașini înscrise era de 138. Viteza legală era cât a unui cal la trap
Examenul auto presupunea o probă de viteză pe drumurile publice și o probă de frânare în caz de urgență. În cadrul probei de frânare, în fața automobilului era aruncat un sac umplut cu paie.
La vremea aceea, viteza legală era cât a unui cal la trap, adică 12 km / oră.
Câțiva ani mai târziu, regulamentul avea să fie modificat. Examenul consta acum într-o probă practică și una orală din acre trebuia să rezulte că solicitantul posedă cunoștințele necesare și are și abilități pentru a conduce un automobil.
Legea a fost modificată constat de-a lungul anilor, fiind introduse mai multe fapte considerate infracțiune. În 1995 a fost modificată forma fizică a permisului de conducere, acesta trecând la un card de plastic. Ultima modificare a avut loc în 2009. A fost momentul când permisul de conducere a primit forma actuală, considerată „europeană”.
foto – Gheorghe Bâlgă, profesor istorie
