Incendiile de la ECOBURN devin ca accidentele de pe șoselele din Prahova, respectiv dese. Și nu vorbim despre incendii la orice societate, pentru că astfel de probleme pot să apară și la un magazinaș de la colțul străzii, ci despre incendii la o societate cu o activitate aparte, una periculoasă.
Trecem peste faptul că sunt trei ani și jumătate de la incendiul de la depozitul ilegal de deșeuri din Mimiu. S-a deschis atunci dosar de cercetare penală și deschis a rămas. În tot acest răstimp au fost amendați pentru poluare zeci de agenți economici și sute de persoane fizice, amenzi date pentru poluări minore.
”Sunt interese uriașe în afacerile cu deșeuri”, de aceea se întârzie până la posibila uitare a evenimentului din Mimiu, a uriașului incendiu care a poluat zile în șir Ploieștiul și localitățile limitrofe. Puteți să luați asta drept speculație, cum la fel de bine o puteți lua ca pe o realitate, că doar asta se întâmplă și este evident. 3 ani jumate și…nimic.
Ok, nicio legătură între ceea ce s-a întâmplat în Mimiu cu ceea ce se întâmplă la Brazi, deși am scris în repetate rânduri despre firma mamă. Pură concidență. Ghinion curat. Haideți să ne mutăm atenția către ceea ce se întâmplă la incineratorul de deșeuri periculoase – Ecoburn.
Imagini infiorătoare publicate de-a lungul timpului, poluare dovedită și de niște amenzi anemice aplicate de Garda de Mediu, apoi închideri temporare, mai nou acțiuni în instanță ale CJ Prahova care solicită rezilierea contractului cu Ecoburn în Parcul Industrial de la Brazi. Sunt realități, nu speculații de presă. Despre detaliile celor scrise mai sus puteți lectura AICI, în zeci de materiale de presă documentate de întreaga echipă Observatorulph.ro. Timp să aveți…
Incendiul de ieri, al treilea în care conducerea societății vorbește despre o mână criminală, ar fi fost provocat de un bărbat care a vrut să se sinucidă. Cum ancheta este în desfășurare, nu facem acum speculații. Așa o fi fost. Avem însă o întrebare la care așteptăm răspuns din partea tuturor celor implicați atât în gestionarea activității cât și în cercetările din multele spețe de acolo: o societate care are ca obiect de activitate colectarea și incinerarea deșeurilor periculoase nu are pază?
Întrebări în subsidiar: Să înțelegem că acolo se poate pătrunde ca pe maidan, intră oricine dorește și iată că face ce vrea?
Când ai o activitate economică de asemnea natură, care prezintă risc public, nu îți iei toate măsurile pentru a preîntâmpina astfel de situații, precum cea vehiculată acum ca ipoteză?
Cum a obținut autorizație de funcționare o societate la care nu se poate interveni pentru stingerea unui incendiu, în condițiile în care pompierii au avut acces doar pe o latură. Este drept că au încercat să stingă și de deasupra depozitului, dar asta pentru că tavanul s-a prăbușit parțial.
Adresăm aceste întrebări în condițiile în care sunt alte activătăți economice mult mai puțin periculoase, în cazul cărora legea obligă antreprenorii să instaleze camere de supraveghere, să asigure paza permanentă și să aibă contract cu societăți de pază și intervenție, plus alte măsuri de protecție. Să te ferească Sfântul să nu le ai pe toate la linie, că te calcă toate controalele, de la toate instituțiile publice și jar mănânci.
În cazul Ecoburn nu funcționează toate aceste reguli de securitate. Intră cine vrea, când vrea și face ce vrea. O dată e o întâmplare, a doua oară e un accident, a treia oară e o mână criminală. Nu judecăm pe nimeni, pentru că nu suntem instanță, dar putem concluziona că oamenii ăștia chiar sunt urmăriți de… ghinion. Cine altcineva să-i urmărească?
Asta nu înseamnă că nu așteptăm răspunsuri la întrebări pe care habar nu avem dacă le pun și cei care anchetează spețele menționate. Dacă le pun, îi considerăm și pe ei la fel de ghinioniști, atât timp cât de atâția ani nici nu primesc răspunsuri, nici nu le găsesc singuri prin administrare de probe. Dacă nici ăsta nu e ghinion…
