Povestea prahovencei Georgeta Popescu, prima campioană olimpică la monobob a României – o țară fără nicio bază de pregătire pentru sporturile de iarnă FOTO- VIDEO

0
25
georgeta_12dbd.jpg

georgeta_12dbd.jpg

În numai trei ani de antrenament, într-o țară în care sportivii care optează pentru performanța în sportul de iarnă n-au o bază de pregătire, câmpineanca Georgeta Popescu a transformat imposibilul în posibil. A marcat o premieră în istoria monobobului, obținând medalia de aur la Jocurile Olimpice de Tineret de la Lausanne.

În spatele acestei tinere, care va împlini, peste câteva luni, 18 ani, stă o muncă și o ambiție colosale. Descoperită și îndrumată de către antrenorul Cezar Popescu, sportiva din Câmpina, legitimată la CSO Sinaia, a reușit să concureze de la egal la egal și să învingă adversare din țări care au tradiție în sporturile de iarnă, dar și condiții de pregătire. Pentru ea, singurele stagii de antrenament pe gheață sunt cele câteva săptămâni petrecute în Germania, Austria sau Elveția.

Drumul către gheață

În spatele campioanei stă o poveste de viață impresionantă. Orfană de tată încă de acum zece ani, cu încă cinci frați mai mari, Georgeta a găsit în sport un mod de evadare din toate puncte de vedere. A muncit, iar acum este una dintre cele mai apreciate românce, gustându-și din plin momente de glorie.

De copilă s-a îndreptat către sport, dar nu cu gândul la performanță. A început cu baschetul pe la vârsta de 7 ani, iar ulterior a mers către atletism, la viteză și lungime, dar a fost direcționată către suliță. „Nu mi-a plăcut, am renunțat, iar vreun an n-am mai vrut să aud de sport“, ne-a mărturisit Gigi, așa cum îi spun toți apropiații.

Dar, șansa a fost ca la ea să ajungă antrenorul Cezar Popescu care a luat la puricat toate școlile de pe Valea superioară a Prahovei. La recomandarea antrenoarei Jeni Bran, de la CSS Câmpina, antrenorul Popescu avea să ajungă la Gigi care era deja în clasa a IX-a. I-a explicat cum stau lucrurile, iar la două săptămâni după ce s-au cunoscut, cei doi aveau să plece în Austria să facă primele teste pe gheață. Un curaj nebun într-un domeniu cu foarte multe necunoscute. Cam așa a arătat prima incursiune a celor doi. Pentru antrenor era o loterie, pentru Gigi era o necunoscută. Abia reușise să se informeze de pe internet cam ce presupune monobobul, astfel încât să reușească să-și convingă și mama că este un sport sigur, fără pericol de accidentare.

O decizie care i-a surprins pe apropiații tinerei, ținând cont că de mică aceasta a fugit și de sanie, fiindu-i teamă să nu se accidenteze.

Contactul cu gheața a fost un test pe care sportiva l-a trecut cu brio. Viteză, atenție, îndemânare, memorarea comenzilor, dorință, toate și-au găsit loc în tânăra sportivă care din acel moment a rămas axată pe monobob.

Au început antrenamentele, cele de forță și rezistență din țară, cu cele din afară pe gheață. Programul începe pentru tânără dimineața devreme, pe la 5-5.30. Pe la 6 deja se vede cu antrenorul pentru prima pregătire din acea zi, ulterior școală, teme și iar antrenament.

Nu a simțit greutatea acestui program pentru că face ce-i place. Premiile au început să curgă rapid, însă s-a bucurat de ele în afară, unde sunt organizate inclusiv competițiile naționale de monobob, bob, sanie și scheleton.
Cu un om blând în spate, dar extrem de tenace, muncitor, cu „mână“ bună la selecție, Georgeta Popescu a mers la orice competiție încrezătoare. Pentru ea, dar și pentru ceilalți elevi ai lui, Cezar Popescu este „măi, tată“. Este omul care-i sprijină din toate punctele de vedere. Își vrea elevii bine și acasă, și la antrenamente, dar, mai ales, în competiții.

Momente de fericire maximă

Momentul Lausanne ianuarie 2020 a fost cel de împlinire supremă după cei 37 de ani de când antrenează. Și totul datorită Georgetei. Cea care a dat ceva semne de reușită încă din competițiile anterioare, preolimpice, când a fost, de fiecare dată, pe podium. După două manșe, Cezar Popescu a realizat că a pregătit prima campioană olimpică pe care o are România la monobob.

Acele clipe, în care entuziasmul și surpriza s-au împletit, sunt trăite cu multă intensitate si acum. Emoțiile și bucuria sunt încă vizibile.

„Am realizat că am câștigat abia după ce m-a luat colega mea în brațe, plângând de bucurie“, ne-a mărturisit Gigi. 

De atunci, telefoanele celor doi sună încontinuu. După competiție au fost felicitările, ulterior invitațiile la diverse întâlniri. Le onorează și se bucură că sunt în centrul antenției, pentru că antrenorul Popescu este conștient că prin mediatizarea unor astfel de evenimente vor exista mai mulți copii care se vor îndrepta către sport.

Printre persoanele care le-au trimis celor doi aprecierile pentru reușita lor se numără și președintele României.

Cu mama sa, Georgeta a vorbit abia când a ajuns în țară. „Nu am vrut să vorbesc pentru că știam cât de emoționată este. Și când am ajuns acasă a izbucnit în plâns și mi-a spus că este foarte mândră de mine. Un alt moment frumos, pus la cale de către colegii mei, doamna dirigintă Dragomir și ceilalți profesori a fost modul în care am fost primită la școală“, ne-a povestit Gigi.

Profesorii i-au înțeles motivele pentru care absentează, că performanța sportivă la nivelul acesta se face cu multe sacrificii și o ajută să recupereze materia pe care o pierde la școală.

Iar dacă atunci când era mică visa să devină contabilă, dând și la un liceu cu profil economic în acest scop, acum Gigi visează să urmeze o carieră în antrenorat. Însă știe că are de trecut examenul de Bacalaureat. Este, practic, singurul hop. Admiterea la Facultatea de Educația Fizică și Sport o are asigurată la Brașov, datorită reușitelor sale.

În numai doi ani va concura la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing din 2022, însă pentru acel moment, antrenorul Cezar Popescu coboară așteptările la medalie, fiind conștient că trecerea este una dificilă, iar Gigi va concura cu sportive care are ani de pregătire în spate și experiență în rândul senioarelor. Însă, dacă totul va decurge bine, așteptările pentru un titlu olimpic îl are în cazul Georgetei în anul 2026.

Pe când o bază de pregătire pe gheață?

Cât despre o bază de pregătire pe gheață în propria țară, atât antrenorul, cât și sportiva și-au luat gândul că o vor avea în viitorul apropiat, însă s-ar mulțumi dacă sprijinul din partea Federației de Bob și Sanie și a Comitetului Olimpic s-ar menține, cel puțin, la nivelul de acum. Și asta pentru că acest sport este unul extrem de costisitor, iar fără sprijinul acestor autorități nu și-ar permite să acopere cheltuielile cu pregătirea în afara țării.

Spre exemplu, din cele mărturisite de antrenorul lui Gigi, doar o coborâre a unui monobob costă 45 de euro, iar un sportiv are de efectuat 40-50 de astfel de manevre ca să intre bine pregătit în competiție.

Cei doi au fost invitați în platoul observatorulph.ro, iar discuțiile despre parcursul în lumea acestui sport puteți să-l urmăriți mai jos

Foto: arhiva personală Georgeta Popescu

*Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here