fbpx

3.jpg

Într-un sistem unde totul se bazează pe acumularea de informație și tot mai puțin pe antrenarea creierului, a aptitudinilor și aproape deloc pe latura sufletească, într-un sistem unde este încurajată competiția elevului cu ceilalți și nu cu sine însuși, mai descoperim și excepții. Și ne bucurăm când, printre dascălii actuali, întâlnim și portrete precum cel al „domnului Trandafir“. De data aceasta, el este întruchipat de Alina Bârsan, învățătoare la Școala Generală „B.P. Hasdeu“ din Câmpina.

Sunt oameni care-și aleg meseria, dar sunt și situații în care profesia este cea care-i alege. I s-a întâmplat și Alinei Bârsan (32 de ani), învățătoare la Școala Generală „B.P. Hasdeu“, din Câmpina. Și-a dorit să fie educator, iar cinci ani a lucrat cu preșcolari, însă dintr-o „greșală“, una fericită, cum avea să-și dea seama, ulterior, a devenit învățător titular. Astfel, în urmă cu șapte ani își începea activitatea cu o clasă pregătitoare. Atât ea, cât și cei 25 de copii (din clasa a II-a au fost 26) aveau să ia totul de la zero.

Au învățat împreună, au descoperit împreună. Însă, înainte de adunări, scăderi, citit etc., Alina Bârsan și-a dorit ca elevii ei să deprindă mai mult: lecțiile de și pentru o viață.

A știut, din start, că are nevoie și de cooperarea celui de-al treilea membru în această relație complexă a educației: părintele. Astfel, le-a spus, din start, direct și sincer, ceea ce vrea să facă la școală, dar și dincolo de granițele unității de învățământ. „Părinții au înțeles și m-au sprijinit tot timpul în demersurile inițiate“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.

Condițiile unei competiții

În primii ani a remarcat faptul că elevii ei mergeau după structura clasică, a competiției cu cei din jurul lor și nu cu ei înșiși, că știau mai bine mediile colegilor decât pe-ale lor. Și-a dat seama că este momentul să schimbe tactica. Le-a explicat că fiecare are ceva al lui, fiecare are un talent într-un anumit domeniu, iar concurentul principal nu este colegul X sau Y, ci el însuși.

„Nu am încurajat comparațiile. Nici la concursurile școlare nu am trimis întotdeauna aceiași copii. Prin rotație, am vrut să treacă toți prin această experiență. Iar printre «frunzele uscate», cum, probabil, se vedeau ei sau erau percepuți de către cei din jur, am descoperit adevărate talente în domenii unde nu bănuiam că ar avea veleități“, a completat învățătoarea.

A fost în permanență sinceră cu ei, iar atitudinea i-a fost răsplătită corespunzător.

„Nu am rezolvat de acasă toate problemele pe care urma să le fac la clasă și nu am ezitat să recunosc că nu știu rezolvarea unora dintre ele. Am lucrat împreună și am înțeles împreună cum să ajungem la rezultatul corect“, a declarat pedagogul.

Pentru ea, copiii pe care-i are în grijă patru-cinci ore pe zi sunt asemenea unui puzzle în care fiecare componentă contează. Fiecare are o importanță la fel de mare, iar fără o singură piesă jocul este incomplet. Și, din acest motiv, toate acțiunile întreprinse au fost unele în care au fost implicați toți, de la jocuri până la acțiuni umanitare. I-a încurajat să aibă o opinie și să și-o exprime, i-a învățat să-și rezolve singuri conflictele, dar, înainte de toate, i-a ascultat.

„Noi, adulții, greșim atunci când le tratăm problemele ca pe niște fleacuri. Pentru ei, ceea ce-i macină este la fel de important precum sunt dificultățile noastre. Copiii trebuie ascultați, sfătuiți și încurajați să aibă atitudine. Una corectă!“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.

Dar cel mai important, învățătoarea le-a predat o lecție pe care n-o regăsim, din păcate, în programa școlară. O mai predau și alte cadre didactice, dar parcă-s din ce în ce mai puține cele care n-au uitat că un elev are mai multă nevoie de lecția omeniei și de cea de a se descurca în viață.

Alina Bârsan i-a învățat pe elevii săi să fie oameni, să-i trateze pe cei de lângă ei de la egal la egal, iar atunci când este cazul să-i ajute. Astfel, le-a cerut ca în loc de un sandviș să aibă două, unul și pentru cel care și-a uitat pachețelul acasă sau nu-și permite. I-a mobilizat să strângă bani și pentru cei care nu au teniși pentru sport sau nu-și permiteau să meargă în excursie.

„La rândul meu, am căutat varianta de mijloc, să fie prețuri acceptabile, astfel încât să putem acoperi pentru toți. Nu aș fi putut să le vorbesc despre unitate, iar în excursii să merg doar cu jumătate dintre ei”, ne-a mai spus interlocutoarea noastră.

Un exemplu de ambiție și omenie!

În urmă cu doi ani, când elevii din prima sa generație erau în clasa a IV-a, a trecut la un alt nivel în ceea ce privește lecția omeniei. Au hotărât să meargă mai departe cu ajutorul oferit celor din jur şi să strângă bani pentru cazuri sociale. Așa au început să creeze brățări din elastice colorate, iar banii obținuți din vânzarea lor să-i doneze.

În Săptămâna Mare, împreună cu câțiva membri ai grupului de voluntariat „Pentru Tine“, elevii Alinei au mers la o familie din Comarnic a cărei casă a ars înainte de Sărbătorile de iarnă din 2016. Din banii strânși de ei, la care s-au adunat și alții donați de către câțiva membri ai grupului amintit, copiii au cumpărat BCA-uri și saci de ciment și au pus „piatra de temelie“ a unei noi case. 

De ce au făcut copiii lucrul acesta?„Pentru că, doamna, este momentul să vă demonstrăm că am înțeles ceea ce ne-ați învățat. Cinci ani ne-ați explicat cum și de ce să fim buni, iar acum este rândul nostru să vă arătăm ce am înțeles din această lecție“, a fost răspunsul uneia dintre elevele Alinei Bârsan, dar care a exprimat punctul de vedere al tuturor colegilor ei. Și, totodată, este răspunsul care i-a conferit învățătoarei cel mai frumos moment al celor cinci ani petrecuți împreună.

Prima generație de „bestii“ cu care a plecat la drum va rămâne, probabil, cea mai apropiată sufletului ei. Însă lecția principală predată celor mici, dar și părinților acestora de către învățătoarea din Câmpina este că EDUCAȚIA înseamnă mai mult decât o memorare de date, de premii, de de examene trecute sau picate…

De la capăt, aceeași lecție

De doi ani, Alina Bârsan modelează noi caractere, unele din care încearcă să scoată tot ceea ce au mai bun. Începuturile nu sunt ușoare, dar atunci când îți place ceea ce faci, când drumul pe care îl urmezi îți este vocație, când pui suflet pentru niște suflete, rezultatul va fi cel scontat.

Pe lângă munca din clasă, Alina Bârsan nu uită că joaca ocupă, la această vârstă, locul prioritar. Motiv pentru care, ori de câte ori are ocazia, îmbină ludicul cu predatul, îi scoate pe copii în aer liber, iar jocurile au la baza dezvoltarea spiritului de echipă.

FOTO: Liliana Maxim și Facebook Alina Alexandra Bârsan

3.jpg

45477102_2355686571125420_1225190153337700352_n.jpg

copii generatia 2.jpg

2.jpg

1.jpg

IMG_8016.JPG

IMG_8031.JPG

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg