O tânără din Ploiești care a fost recent hărțuită și agresată într-un autobuz TCE de mai mulți bărbați atrage atenția asupra unui fenomen care există de ani de zile în municipiu și pentru care autoritățile doar mimează că iau măsuri.
Știre inițială
Situația a fost făcută publică de Maurizia Nicoară, prin intermediul unei postări pe pagina pe pagina personală de Facebook.
Aceasta a declarat pentru Observatorul Prahovean că incidentul a avut loc luni, 15 august, pe traseul 35 B, în jurul orei 16.00.
Citește și: Scandal monstru într-un autobuz al TCE Ploiești. A fost nevoie de intervenția jandarmilor
Înainte de a reda textul integral, precizăm că Observatorul Prahovean a sesizat Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, iar oamenii legii au demarat verificări în acest caz, urmând să fie dispuse măsurile care se impun în astfel de situații.
Totodată, un punct de vedere a fost solicitat și societății de transport public SC TCE Express Călători.
Vă reamintim că Observatorul Prahovean a publicat în ultimele săptămâni mai multe incidente care s-au petrecut în mijloacele de transport în comun din Ploiești.
Textul integral al postării
„Scriu aceste rânduri cu speranța că poate, cine știe, va ajunge acest mesaj în atenția dumneavoastră. Este lung, dar cred că sunteți obișnuiți cu astfel de cereri.
Aș dori să vă prezint o problemă despre care poate ați mai auzit, iar dacă nu, se pare că timpul nu este pierdut pentru a afla ceva nou cu privire la ce se întâmplă în posibila viitoare „capitală a tineretului din România din 2024″. Nu știu cât de des folosiți mijloacele de transport în comun. Sunt o persoană destul de optimistă, care crede că măcar o singură dată pe an ați ales să mergeți cu unul dintre autobuzele oferite nouă, locuitorilor, pentru a ne deplasa în oraș și ați observat neregulile din acestea. Dacă nu, o să vă rog a-mi permite să le prezint. Nu aș fi ales această modalitate de a evidenția problemele, însă un eveniment pe care l-am trăit aceste zile m-a ambiționat să vă scriu, nefiind prima dată când mă lovesc de un asemenea comportament.
Întâmplarea a avut loc săptămâna aceasta, în mijlocul zilei, cu multă lume în jur. Stăteam liniștită în autobuz, când un specimen care, din nefericire, poate fi identificat drept om, a început să mă atingă.
Acesta stătea în spatele meu împreună cu alți doi asemenea lui. Este de menționat faptul că ei umblă doar în grupuri, nu pot în alt fel, singuri nu ar supraviețui; trebuie să se unească mai multe capete pentru a aduna jumătate de creier.
Am țipat la ei și vă dați seama de circul gratuit la care s-au putut holba ceilalți, în timp ce ei mă înjurau și râdeau. M-am dus la șofer pentru a-l ruga să îi coboare din autobuz la prima stație și care credeți că a fost răspunsul: „EU să îi dau jos? Cum pot să fac asta? Nu am cum don’șoară, cine te pune să stai acolo, treci mai în față”. Și asta a fost tot.
Trebuia să tac, să mă mut dintr-o parte în alta și gata, totul s-a rezolvat. Nu are rost să discut despre cât de umilită m-am simțit pentru a nu știu câta oară, cât de neputincioasă și cât de mult m-am abținut să nu plâng.
Mă gândesc dacă are rost să aduc în discuție și de câte ori am fost nevoită să verific dacă vor veni după mine sau dacă mă vor urmări. Cu doar o lună în urmă, într-o stație din centru, tot în timpul zilei, cu o grămadă de oameni pe lângă mine, un ins s-a gândit să îmi ridice rochia până sus. Iarăși am țipat, iarăși mi s-a râs în nas.
Oare este nevoie să adaug și momentele când se înghesuie „din greșeală” în mine, când mă fluieră și mă agresează verbal, când, nu cu foarte mult timp în urmă, aveam marele ghinion să văd un bărbat care își arăta organul genital în mijloacele de transport în comun și nimeni nu făcea nimic? Oare este nevoie să spun despre persoanele care circulă din ce în ce mai des prin autobuze, consumând aurolac și pe care nu îi poate coborî nimeni pentru că, ce să vezi, șoferii nu pot face asta, că siguranța noastră nu este suficient de importantă?
Oare este nevoie să aduc în discuție mizeria din mijloacele de transport în comun, când îți este pur și simplu silă să te așezi pe scaun (excepție făcând troleibuzele, măcar atât), când ți se scuipă în ceafă coji de semințe, în timp ce îți bubuie în cap, din când în când, o boxă dată la maxim, bătăile care au loc ocazional ori duhoarea nesimțirii care îți suflă în nas?
Știți de ce am scris aceste rânduri? Deoarece am înțeles că sunt polițiști care circulă prin autobuze. Știți de câte ori merg cu mijloacele de transport în comun? Zilnic, ca mulți alții. Știți de câte ori am văzut un polițist în autobuz? Număr pe degetele zilele când s-a întâmplat. Mai apare câte un jandarm atunci când sunt controlori, dar nici aceștia nu erau prezenți până de curând.
Soluția nu este să stau cât mai în față, în autobuz. Nici să cobor la prima stație atunci când apare ceva. Nu cumpăr un abonament lunar sau bilete pentru a fi condiționată, în anul 2022, de niște nulități care nu au ce căuta în spațiul public atât timp cât nu știu a se comporta civilizat.
Soluția este să fie, măcar din când în când, prezenți acei polițiști despre care ați spus că vor fi în stații, respectiv în autobuze. Dacă ați trece prin Coreco Centru și Coreco Sud, două mari stații ale orașului, ați fi șocați de ce este acolo. Te gândești la cele mai urâte lucruri care se pot întâmpla pentru că, oricum, aceste orori se petrec de multe ori în mijlocul nostru, în timp ce ne uităm nepăsători.
Aveți nenumărate exemple de experimente sociale avute atât în orașul nostru, cât și în altele din țară pe care le puteți găsi printr-o simplă căutare și veți observa atitudinea multora. Dacă dumneavoastră credeți că oamenii ne vor apăra în caz de ceva, nu vreau să vă dezamăgesc, dar sunt prea mari șansele ca să nu se întâmple.
Poate sunt naivă ca să cred că această postare vă va atrage atenția, însă, ținând cont de faptul că aveți pagini de Facebook, înseamnă că sunteți disponibili online și vă sunt aduse la cunoștință aceste tipuri de cereri. Bineînțeles că nu se petrec zilnic aceste evenimente enumerate anterior, ar fi groaznic, însă sunt ferm convinsă că au loc destul de des și nu mi se întâmplă doar mie, ci multor persoane.
Mi se pare normal și de bun-simț să ne simțim în siguranță atât timp cât călătorim și plătim pentru a ajunge cu bine la destinație. Sper că se va rezolva acest aspect și că putem circula, indiferent de oră, în siguranță într-un oraș important, european, posibilă viitoare capitală a tineretului din România (să nu uitați). Iar dacă aceste întâmplări par banalități, îmi pare rău că trăiesc într-o lume în care abuzul, de orice fel, este normalizat și acceptat.”
Trăim în miezul unui ev aprins…oare așa sa fi numit (codificat) Labiș iadul sau purgatoriul?