Liviu Drăghici este, cu siguranță, acel cadru didactic „croit” pentru meseria sa. Acel om care face mai mult decât să predea cunoștințe. Are o relație sinceră cu elevii și e conștient că felul în care îi „modelează” le va influența viața mulți ani după ce nu le va mai fi profesor. Predă educație antreprenorială la Liceul Administrativ și de Servicii „Victor Slăvescu” din Ploiești. Știe că un profesor bun e cel care livrează suficientă materie umană pentru a fi admirat, iar un elev bun e cel care e capabil să admire. Am vrut să aflăm de la el cum vede rezultatele obținute de elevi la cel două examene naționale. Dacă există „vină și vinovați” sau doar cauze, una dintre ele fiind, din spusele sale, din păcate, sărăcia.
Avem trei copii de 10 în Prahova, după Evaluarea Națională și examenul de Bacalaureat. Nu reflectă, însă, starea învățământului prahovean trei exemple de excepție, spune profesorul Liviu Drăghici. Pentru orice profesor e facil să lucreze cu elevi de top, însă, „provocarea nu e aceasta, avem responsabilitate față de toți copiii, olimpici sau nu”.
Același Liviu Drăghici consideră că nu se pune problema, cu referire la rezultatele examenelor naționale, de vreo „vină”, ci, mai degrabă de cauze. Enumerate ar fi sărăcia, calitatea învățământului și a resursei umane, dar și lipsa de respect acordată educației și profesorilor într-o societate în care„ valorile sunt altele și modelele se laudă cu lipsa lor de educație, motiv pentru care e dificil să mai faci performanță în regim de masă”.
1.Transmit aceste rezultate ale elevilor un „eșec” al învățământului românesc, așa cum tot auzim, mai ales după afișarea notelor la examenele naționale?
Părerea mea este că de fiecare dată se analizează rezultatele superficial. Și o să vă ofer câteva cifre pentru promoția 2022. În 2004 au fost 216.261 nou-născuți conform Institutului Național de Statistică. În 2010 doar 203.926 au înscriși în clasa I (94,2%). Unde sunt restul copiilor? Au plecat toți în străinătate sau mai sunt și în țară? Apoi în 2014 au fost 193.603 copii înscriși în clasa a IV-a (conform Comisiei Naționale pentru Evaluare în Educație) (89,5%) și 187.921 înscriși în clasa a IV-a (conform UNICEF) (86,7%). Aici apare o diferență între cifre care ar trebui să ne pună pe gânduri. Unde s-au pierdut acești copii? Mergând mai departe, în 2018 am avut 170.528 absolvenți de clasa a VIII-a (78.8%). Ce s-a întâmplat cu restul copiilor? Are cineva o situație a lor? Tot în 2018 au fost 150.603 înscriși la Evaluarea Națională (69,6%) și 137.735 înscriși la liceu (63,6%). Patru ani mai târziu (2022) am avut 111.329 înscriși la BAC (51,6%) dintre care doar 84.880 promovați la BAC (39,2%). Dincolo de cifre, discutăm de 131.381 de copii care nu au trecut acest examen. Când doar 2 din 5 elevi promovează examenul e clar că avem o problemă. Cauzele ar trebui analizate mai în profunzime.
Citește și: Doi tineri prahoveni și profesorul Liviu Drăghici îi învață pe elevi să devină antreprenori
2. Cât de relevant e bacalaureatul în formatul care se susține la noi?
La teste PISA la citire suntem pe locul 44 din 80, la matematică pe locul 45 din 80 iar la științe pe locul 48 din 80. Sub noi mai sunt doar Bulgaria și Moldova (dintre țările europene). Și atunci e util bacalaureatul în modul în care îl avem acum?
3. Există vreo „vină”? Profesori, elevi?
Cauzele (nu le-aș spune neapărat vină) sunt multiple. Prima cauză ar fi sărăcia. Conform Euronews, România ocupă prima poziție în Europa în ceea ce privește impactul puternic al sărăciei asupra copiilor și tinerilor. Datele pentru anul 2021 spun că 40% dintre copiii și tinerii români cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani se aflau în situație de risc de sărăcie sau excluziune socială. https://www.euronews.ro/articole/peste-40-dintre-copiii-din-romania-sunt-in-pragul-saraciei-imbunatatirea-vietii-c E clar că acești copii nu au nici resursele, nici motivația și poate nici timpul (mulți fiind nevoiți să muncească în gospodărie) ca să facă performanță în educație. Dar despre asta nu vorbește nimeni.
O altă cauza ar fi calitatea învățământului. Prima universitate românească în top 1000 la nivel mondial este pe locul 610 (Universitatea de Medicină Carol Davila). E clar că la nivel de sistem, strategii, proceduri și procese nu facem ce trebuie.
Apoi ar fi calitatea resursei umane. În 2023 doar 50,36% dintre profesori au luat note peste 7 la examenul de titularizare. Și această cifră ni se vântură prin fața ochilor fără să fie analizată în detaliu. De ce vin către învățământ oameni insuficient pregătiți? Vă las aici doar cinci motive, probabil mai sunt și altele:
Salariul neatractiv. Salariul mediu în România în februarie 2024 a fost de 4876 lei. Un debutant câștigă aproximativ 3500 de lei. Coșul minim de consum pentru o persoană adultă este de 3800 lei (septembrie 2023). Deci salariul unui debutant nu acoperă nici măcar nevoile minime. Și mă refer la o persoană singură, fără copii.
Incertitudinea. Chiar dacă iei peste 7 la titularizare, posturile titularizabile sunt puține. Cel mai probabil vei primi un contract pe un an și la anul vei relua aceleași examene. Ați sta la un job cu contract pe un an unde sunteți plătiți cu mult sub salariul mediu? Atenție, discutăm despre un post cu studii superioare și cu o solicitare neuropsihică destul de ridicată.
Birocrația. Dacă un profesor ar trebui să se ocupe doar de predat și de pregătirea lecțiilor ar fi perfect. Dar sunt o mulțime de hârtii, rapoarte și statistici (majoritatea inutile) care consumă foarte mult timp.
Degradarea climatului școlar. Vedem profesori înjunghiați (cazul Spiru Haret), vedem profesori cărora li se dă foc, auzim de foarte multe cazuri de violență în școli. Pe profesori cine îi protejează?
Imixtiunea părinților. Toți românii sunt experți în științele educației. Știu întotdeauna ce și cum e bine. Deși poate n-au citit o carte în viața lor. Sau n-au călcat într-o sală de clasă. Și factorii de decizie stau drepți la orice sesizare, indiferent dacă e justificată sau nu.
Sunt de acord că sunt și cadre didactice care nu au ce căuta la catedră. În orice domeniu sunt oameni nepregătiți sau oameni care nu pot face față. Dar procentul lor e mic și e nedrept să generalizăm.
O altă cauză ar fi lipsa de respect care se acordă educației și profesorilor. Într-o societate în care valorile sunt altele și modelele se laudă cu lipsa lor de educație, e dificil să mai faci performanță în regim de masă. Uitați-vă la declarațiile pe care le dau elevii la ieșirea din examene și veți înțelege. Și aici e și vina mass-mediei că vânează doar senzaționalul. Cu siguranță sunt și discursuri bune dar nu prind la românul de rând. Nu aduc trafic.
4. Poate un cadru didactic sa facă performanță cu o clasa de 30 de elevi?
Depinde de cadrul didactic, depinde de elevi. Formele de organizare a activității didactice sunt frontal (când profesorul se adresează tuturor), pe grupe sau individual. Dacă ai o clasă cu 35 de elevi e destul de greu să lucrezi pe grupe și aproape imposibil să lucrezi individual. Apoi dacă acei elevi provin din medii defavorizate, lucrurile se complică și mai mult. Iar în școlile din mediul rural sau din cartierele rău famate ale orașelor ajung profesori suplinitori (cu contract de muncă pe perioadă determinată -1 an) care anul viitor vor fi în altă școală.
5. Mulți acuză profesorii mai ales cu referire la, spre exemplu, liceul din Câmpina cu promovabilitate 0 la bac.
În liceele de genul ăsta sunt două situații. Fie intră copii cu note foarte mici la Evaluarea Națională și atunci e destul de greu să îi aduci de la media 2 la media 6 mai ales că educația nu e o prioritate pentru acești elevi și absenteismul este o problemă. Fie acele licee nu mai au dreptul să aibă clase de liceu iar candidații sunt cei picați din promoțiile anterioare. Și poate sunt unul sau doi elevi. Dar dă mai bine în presă să spui că procentul de promovabilitate e 0% decât să spui că doi elevi au picat examenul.
6. Reacțiile acelor elevi care, la ieșirea din examen, nu știau ce le a picat,(nici măcar numele autorilor), și tratau totul în derâdere nu ar trebui să dea de gândit? Aici nu mai poate fi blamat profesorul…
Am vorbit mai sus de importanța care se acordă educației. Citeam zilele trecute reacția unei mămici revoltate că fiica ei a primit o listă cu lecturi suplimentare în vacanță. Și că dumneaei nu citește că vrea să fie mai modernă. Și atunci, ce așteptări să avem de la copii? Dar e mai ușor să dăm vina pe profesori.
7. Este adevărat că un profesor poate face treabă la catedră dacă are și „material” bun în bănci? Altfel se resemnează? Ar trebui, din punctul dumneavoastră de vedere, schimbat ceva pentru un învățământ de calitate? Lucrat la modificări esențiale în punctele nevralgice ale actualului sistem educațional…
Cu prima parte a enunțului sunt de acord. Într-un fel lucrezi cu olimpici, altfel lucrezi cu corigenți. Dar nu avem numai olimpici. Și avem responsabilitate și față de ceilalți copii. Cu „resemnarea” nu pot fi de acord. Dacă nu mai ești motivat să faci această activitate, atunci caută-ți altceva. Despre ce ar trebui schimbat, am putea discuta zile întregi. Sunt multe lucrurile care trebuie modificate.
