Ce înseamnă să trăiești într-o lume paralelă, din amintiri, din gloria anilor de prea mult timp apuși? Este lecția pe care au primit-o americanii, incapabili să se adapteze unor realități economice care au lovit și SUA, începând din 2008, de la celebra criză economică mondială generată chiar de ei.
Lumea s-a schimbat. Ne place sau nu, chiar dacă unele repere ne sunt dragi și înseamnă ceva pentru noi, nu înseamnă că putem să oprim evoluția, cramponându-ne de un trecut glorios.
Cu toții știm ce a însemnat industria auto americană. A fost și mult marketing, susținut în special de producțiile cinematografice de la Hollywood, dar și realități incontestabile, cum ar fi legendarele muscle caruri, cu performanțe tehnice uluitoare nu doar pentru vremurile apariției lor, ci și în aceste zile. Sunt însă acum piese de muzeu, păstrate cu grijă de pasionații pentru care avem toată admirația.
Mașinile americane au fost întotdeauna energofage. Cui să îi pese de consumul unui motor HEMI, atât timp cât prețurile carburanților erau irelevante. Pe lângă propriile resurse petroliere, americanii controlau industria de profil din întreaga lume, iar acolo unde nu puteau în mod direct o influențau prin felul în care manipulau volumul extracției, rafinarea și tranzacționarea. Pe cale de consecință, mai mereu au avut prețurile convenabile pentru populație, așa că nimeni nu-și punea problema consumului de carburant.
Detroit-ul este emblematic pentru industria auto din SUA. Mai bine spus…era. Metropola a decăzut într-un mod atât de abrupt, încât a ajuns să se confrunte cu depopularea. A scăzut drastic producția, ca o consecință a scăderii vânzărilor.
