Aflat la 60 de kilometri de București, municipiul Ploiești a avut de-a lungul vremii o serie de edificii reprezentative, construite în special pe baza planurilor arhitectului Toma Socolescu, dar și a unor arhitecți celebri din București și din străinătate. Doar o parte dintre clădiri au rezistat, din păcate.
Ploieștiul ar fi fost astăzi mai bogat dacă multe dintre clădirile construite în perioada anilor 1870 nu ar fi fost doborâte de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Palatul Băilor Comunale, Tribunalul vechi, fosta biserică a brașovenilor, pe locul căreia a fost construită Biserica Sfânta Vineri ori fostul sediu al Primăriei Ploiești, clădire realizată după planurile arhitectului Rudolf Lieber, sunt doar o parte dintre clădirile care au dispărut de-a lungul timpului.
În zona centrală a Ploieștiului se afla pe vremuri Piața Unirii, străjuită de clădiri frumoase, cu o arhitectură deosebită.La începutul anilor 1900 apar la Ploiești primele construcții de bănci. În Marea Carte a Ploieștiului este menționată apariția Băncii „lui Ghiță Ionescu, în stil Napoleon al III-lea”, realizată după planurile arhitectului I. Negrescu.
Arhitectul Toma Socolescu își pune amprenta pe arhitectura din Ploiești. Zestrea arhitecturală se îmbogățește cu noi edificii. Biserica Sf. Împărați, care are proporțiile unei catedrale, Liceul Sf. Petru și Pavel, Halele Centrale…
Piața Unirii se transformă într-un adevărat șantier la începutul anilor 1900, când se lucrează intens și la un plan de sistematizare. La finele secolului XIX la Ploiești existau deja numeroase artere de circulație importante, precum strada Văleni, Calea Romană, Calea Oilor, Bariera Bucovului ori Calea Oilor sau Calea București. Și, tot spre sfârșitul secolului XIX, apare tehnica de pavarea a străzilor. Puțini își mai amintesc cu siguranță de pavajul cu macadam, piatra cubică despre care mulți s-au grăbit să spună că a fost furată în timpul mărețelor asfaltări de după 2000. Cert este că, asfaltarea străzilor cu rocă dură, de bazalt, iar mai apoi granit, a fost apreciată la acea dată, fostul primar al Ploieștiului, Radu Stanian, rămânând în istoria orașului pentru modul impecabil cum arata Bulevardul Independenței.
Din păcate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și în perioada comunistă, multe dintre clădiri importante ale Ploieștiului au fost dărâmate. După anul 2000, din nepăsare, s-au mai pierdut câteva dintre clădirile emblematice ale municipiului situat la 60 de kilometri de București. Una dintre ele a fost celebra Casă cu prăvălie a lui Ilie Lumânărarul, considerată monument. Construcția trebuie consolidată, însă momentul a fost amânat până într-o noapte când s-a spus că s-a prăbușit. Mulți însă spun și acum că imobilul a fost distrus și demolat ilegal.
Fosta casă a căsătoriilor, de pe Bulevardul Independenței, clădirea Muzeului Ceasului, reabilitată anul trecut, Muzeul Județean de Artă, Policlinica de Copii, imobilul în care a funcționat Tribunalul Prahova, dar mai ales Halele Centrale, precum și numeroase biserici sunt clădirile care fac Ploieștiul mai frumos. Clădiri cu o arhitectură deosebită, care, în multe cazuri, au nevoie de consolidare și modernizare…
Imagini cu clădirile vechi ale Ploieștiului:
Fosta Casă cu prăvălie a lui Ilie Lumânăraru (foto: Monumente Prahova), prăbușită în 2006
