Am citit un text publicat în dimineața asta pe Facebook de domnul profesor universitar Mihai Apostolache și am rămas cu un gust amar. Este una dintre puținele persoane pentru care pot băga mâna în foc în ceea ce privește munca asiduă, aproape supraomenească, pe care se bazează performanțele sale profesionale remarcabile.
Este autorul mai multor cărți de drept administrativ, foarte bine primite de mediul universitar și care au devenit un fel de biblie pentru cei care lucrează în administrația publică din România.
Are o familie cum rar mai vezi în vremurile noastre, este foarte implicat în proiecte de mentorat și sprijinire a tinerilor.
Într-un cuvânt, este una dintre rarele persoane din spațiul public ploieștean pe care le-aș propune drept model întregii comunități fără nicio reținere.
Domnia sa are și o activitate politică intensă care este mult mai vizibilă decât aceea de profesor universitar.
Foarte pe scurt, principalele momente ale carierei sale în acest domeniu ar putea fi următoarele.
A fost cel mai tânăr deputat PSD, calitate în care a crea o rară deschidere a organizației Prahova către tinerii din tot județul. Din calitatea de președinte al tineretului pesedist, a creat o infrastructură unică și o deschidere fără precedent a organizației față de tinerii prahoveni.
A plecat din partid ca urmare a unor diferențe de opinii cu conducerea organizației.
Este primul politician care, fără să dețină o funcție politică, a creat un partid local – Prahova în Acțiune, cu care a intrat în alegeri și a câștigat un loc de primar și mai multe locuri de consilieri locali și județeni.
Transformat oarecum în mod neașteptat în partid național – România în Acțiune, partidul său este cel care i-a oferit baza logistică electorală candidatului independent Mircea Geoană, Mihai Apostolache fiind unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai fostului candidat.
Geoană nu a câștigat alegerile, însă România în Acțiune a obținut în Prahova un post de primar, mai multe posturi de consilieri locali și județeni. Astăzi, Mihai Apostolache este consilier local la Ploiești.
Unul dintre cei mai vocali consilieri locali care, de cele mai multe ori, are și cele mai fundamentate poziții publice. Până de curând, pozițiile sale lucide, tehnice și fără patimă puteau fi luate drept model de urmat.
Chiar este de urmărit felul în care cu doar câteva argumente bine fundamentate a întors proiecte de hotărâri prost făcute de funcționari. La fel, sunt câteva momente memorabile în care fără patimă sau sforăieli politicianiste l-a pus la colț pe primarul Polițeanu..
De ce simt nevoia să scriu aceste rânduri despre unul dintre puținii politicieni locali cu care am o relație veche bazată pe respect și apreciere?
Postarea pe care a publicat-o în această dimineață mi-a creat o mare de dezamăgire.
Probabil nici nu realizează că a reușit să aplice una dintre cele mai neașteptate măciuci pe care un politician respectabil o poate da în moalele capului unei prese locale aflate aproape de dispariție.
Vrând ”să apere presa” de atacurile primarului cu care domnia sa se află în conflict deschis, enumeră câteva situații prin care a trecut cu ”ziariști” rău intenționați, care i-au atacat familia sau l-au urmărit pe stradă la comenzile venite dintr-un sediu de partid, și spune că i-a iertat, nu i-a jignit și nu i-a atacat.
Conform relatării sale:
”Al doilea episod s-a consumat în 2013, pe parcursul primelor luni ale anului. O perioadă în care am devenit ținta unei campanii de hărțuire sistematică: am fost urmărit, filmat și fotografiat pe stradă, în timp ce mă plimbam cu căruciorul cu copilul, când eram cu familia la masă în oraș sau în trafic.
Știam exact mecanismul:
Materialele ajungeau în sediul unui partid politic din Ploiești, unde erau folosite pentru viitoare atacuri de presă.
*Cunoșteam până și ziua, ora și persoana desemnată să mă fileze (o persoană dintr-o familie cu venituri reduse, cu o poreclă celebră, care își asigura astfel o formă de supraviețuire), dar si persoanele cu care se întâlnea.
În acel sediu de partid se stabileau conținutul materialelor denigratoare și titlurile acestora.
Și atunci, ca și în primul caz, am preferat să nu ripostez”.
Mai ales pentru că vine de la un profesor universitar cu o reputație imaculată, construcția lui Mihai Apostolache are o valoare adăugată destul de mare și mulți oameni de bună credință ar putea să creadă că ”asta e presa, niște nenorociți. Niște tonomate. N-ai ce să faci”. Trebuie să înghiți și să lași timpul să-și facă treaba.
Cunoscând autorul, mărturisesc faptul că nu înțeleg cum a putut să facă o astfel de construcție fără fundament. Sunt sigur că domnia sa știe că ceea ce a descris mai sus nu este un act jurnalistic, deci nu a avut de-a face cu jurnaliști.
Nu înțeleg de ce legitimează acest tip de comportament ca fiind unul specific presei locale pentru că nu este așa iar domnia sa o știe foarte bine.
Nu domnule profesor, jurnaliștii locali ploieșteni de care sunt sigur că îi cunoașteți aproape pe toți, nu s-ar preta la tipul de comportament descris în postarea dumneavoastră.
Ceea ce descrieți nu este o activitate specifică unui demers jurnalistic și o știți bine.
Cum chiar dumneavoastră spuneți ”persoana desemnată să mă fileze (o persoană dintr-o familie cu venituri reduse, cu o poreclă celebră, care își asigura astfel o formă de supraviețuire)” – nu era jurnalist.
Poate ar fi fost bine să ne spuneți în postare numele celor care v-au hărțuit în acest fel. Sunt aproape sigur că nu este vreunul dintre jurnaliștii care activează în acest moment în presa locală.
Poate ne spuneți care este partidul – nu redacția!!! – în sediul căruia spuneți că știți că se făceau aceste strategii de hărțuire a dumneavoastră, deci nu politici editoriale.
La final am un mesaj pentru din ce în ce mai puținii cititori de presă locală. Este important să știți că niciunul dintre ziariștii din Ploiești pe care îi cunosc – și cunosc cel puțin la fel de mulți ca domnul profesor Apostolache, nu s-ar preta la astfel de acțiuni. Cred că mai degrabă ar prefera să-și piardă locul de muncă, decât să facă astfel de mârșăvii.
Am simțit nevoia să reacționez la postarea domnului profesor pentru că presa locală ar trebui să fie unul dintre pilonii de dezvoltare a unei comunități viguroase în Ploiești iar măciucile de comunicare politică ori de interese de grup nu sunt presă, chiar dacă poartă ”titluri de ziar”.
Iar o traducere pentru politicieni a ceea ce a spus domnul Apostolache prin postarea de astăzi ar fi următoarea: ” Toți politicienii sunt hoți și incompetenți, dar să nu ne supărăm. Sunt și ei oameni și fac greșeli”.
E corectă o astfel de afirmație?
