Datele publicate recent de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Prahova arată o realitate dură cu care județul se confruntă în fiecare vară: mii de copii intră în vacanță fără unul sau ambii părinți acasă.
Din articol
Conform statisticilor valabile la 31 mai 2026, în județul Prahova există 1.487 de familii în care cel puțin un părinte lucrează în afara țării, iar numărul total al copiilor afectați ajunge la 1.780 (ponderea băieți-fete fiind egală).
Cine îi îngrijește?
Majoritatea acestor copii — 1.639 — se află în grija rudelor până la gradul IV, fără nicio măsură oficială de protecție. Practic, bunici, unchi, mătușe sau verișori mai mari preiau responsabilitatea creșterii lor, adesea fără sprijin instituțional.
Restul beneficiază de măsuri formale de protecție: 59 de copii se află în plasament la rude, 28 la asistenți maternali profesioniști, 27 în centre de plasament publice sau private, 18 în plasament la alte persoane sau familii, iar 9 în alte situații.
Cele mai vulnerabile categorii
Situația cea mai îngrijorătoare o reprezintă copiii cu ambii părinți plecați — 174 de copii din 154 de familii. Dintre aceștia, 152 stau cu rudele fără protecție oficială, iar restul intră sub incidența unor măsuri de protecție.
O categorie aparte o constituie copiii cu părintele unic susținător plecat în străinătate — 228 de copii din 204 familii monoparentale, lăsați în urmă fără niciun părinte acasă.
O vârstă critică: adolescenții
Privind distribuția pe vârste, 588 de copii au între 14 și 17 ani — tocmai vârsta la care supravegherea și prezența unui adult sunt esențiale pentru prevenirea abandonului școlar, a consumului de substanțe sau a altor riscuri sociale. Alte 513 au între 10 și 13 ani. La polul opus, sunt și 5 copii sub 1 an ai căror părinți muncesc în străinătate.
Contextul vacanței de vară
Odată cu începerea vacanței de vară, acești copii nu mai beneficiază nici de monitorizarea oferită de școală. Profesorii, consilierii și colegii dispar din peisajul zilnic, iar singurătatea sau lipsa supravegherii pot deveni factori de risc suplimentari.
Statisticile DGASPC Prahova reflectă o tendință îngrijorătoare la nivel național: migrația economică a părinților lasă în urmă nu doar gospodării, ci și copii care cresc, uneori, fără modele parentale și fără sprijinul emoțional necesar.
Autoritățile locale și organizațiile de protecție a copilului atrag periodic atenția asupra nevoii de programe dedicate acestei categorii vulnerabile — programe care să suplinească, cel puțin parțial, absența părinților în lunile de vară.
Ce spun specialiștii despre lipsa părinților
Contactată de Observatorul Prahovean, Isabela Alexe, psiholog clinician și psihoterapeut, explică faptul că dincolo de cifre sunt părinți care încearcă să ofere copiilor lor un trai mai bun și copii care încearcă să se adapteze unei absențe emoționale importante.
Deciziile cu efect pe termen lung necesită o analiză detaliată atât a beneficiilor, cât și a costurilor acestei alegeri. Veniturile mai mari pot aduce stabilitate materială și oportunități educaționale, însă trebuie luate în considerare și posibilele efecte asupra relației părinte-copil, sentimentului de siguranță emoțională, supravegherii și dezvoltării sociale a copilului. Deciziile sunt mai sănătoase atunci când sunt asumate, discutate în familie și planificate împreună cu persoanele care vor prelua temporar rolul de îngrijire.
Există situații în care plecarea nu poate fi evitată. În aceste cazuri, provocarea devine nu doar cum să asigurăm bunăstarea materială a copilului, ci și cum să protejăm legătura emoțională dintre copil și părinți.
Distanța poate fi parțial compensată prin câteva măsuri concrete:
- menținerea unui program predictibil de contact prin apeluri video sau telefonice;
- conversații care să depășească întrebările despre școală și să includă emoțiile, grijile și bucuriile copilului;
- ritualuri familiale menținute la distanță (citirea unei povești, jocuri online, vizionarea simultană a unui film);
Adolescenții reprezintă o categorie aparte. Deși par mai independenți, ei au în continuare nevoie de prezența și disponibilitatea emoțională a adulților. În această perioadă se construiește identitatea personală, iar lipsa unei relații apropiate cu părinții poate amplifica sentimentul de singurătate, dificultățile emoționale sau vulnerabilitatea la influențe negative.
Poate că nu putem schimba întotdeauna realitățile economice care îi determină pe părinți să plece departe de copiii lor. Putem însă construi în jurul acestor copii relații, resurse și comunități care să le ofere siguranță, apartenență și sprijin.
