Puțini români știu că, la doar 20 de kilometri de Ploiești, se află ruinele unuia dintre cele mai ambițioase proiecte aristocratice construite vreodată în România. Ridicat la începutul secolului XX de Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, Palatul „Micul Trianon” de la Florești trebuia să rivalizeze cu marile reședințe ale Europei. REPORTAJUL VIDEO POATE FI URMĂRIT LA FINALUL ARTICOLULUI.
Din articol
Moartea proprietarului și izbucnirea Primului Război Mondial au transformat însă visul într-o ruină monumentală. Astăzi, după mai bine de un secol de abandon, palatul și domeniul de 150 de hectare intră într-o nouă etapă: renașterea.
Observatorul Prahovean a vizitat Domeniul Cantacuzino și a aflat, de la Răzvan Roșu, managerul de dezvoltare al domeniului, cum va fi readusă la viață una dintre cele mai spectaculoase povești ale patrimoniului românesc.
Un vis al Nababului, inspirat de Versailles
Palatul „Micul Trianon” reprezintă una dintre cele mai impresionante mărturii ale aristocrației românești de la începutul secolului XX. Construit între 1911 și 1913 la comanda prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, edificiul trebuia să fie expresia supremă a prestigiului și puterii familiei Cantacuzino. Nababul a fost considerat cel mai bogat om de stat al României după Regele Carol I.
Inspirat de celebrul Trianon de la Versailles și proiectat de marele arhitect Ion D. Berindey, palatul urma să domine întreaga moșie de la Florești, transformând-o într-un centru al vieții sociale și culturale a elitelor vremii.
„Nababul și-a dorit aici nu doar o reședință, ci o adevărată scenografie aristocratică. Palatul era gândit ca un simbol al puterii, al rafinamentului și al apartenenței familiei Cantacuzino la marile familii aristocratice europene”, ne-a explicat Răzvan Roșu, managerul de dezvoltare al Domeniului Cantacuzino.
Destinul a fost însă nemilos cu această capodoperă. Moartea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino în 1913 și izbucnirea Primului Război Mondial au întrerupt definitiv lucrările, iar palatul a rămas neterminat.
Domeniul de 150 de hectare, o comoară ascunsă a României
Puțini știu că dincolo de ruinele spectaculoase ale palatului se întinde unul dintre cele mai valoroase ansambluri peisagistice istorice din sudul României.
La doar 80 de kilometri de București, Domeniul Cantacuzino cuprinde peste 150 de hectare de grădini franțuzești, parc romantic englezesc și fost parc de vânătoare.
Amenajările peisagistice au început încă din anii 1830-1840, fiind atribuite celebrului peisagist Karl Friedrich Wilhelm Meyer, același care a contribuit la realizarea Grădinii Kiseleff din București. La începutul secolului XX, domeniul a fost remodelat de peisagistul francez Emile Pinard, odată cu ridicarea Palatului „Micul Trianon”.
„Vorbim despre unul dintre cele mai vechi și mai importante domenii private din România. Este un loc care păstrează straturi succesive de istorie, arhitectură și peisagistică. Fiecare colț al domeniului spune o poveste”, afirmă Răzvan Roșu.
Platanul care a supraviețuit tuturor
Printre martorii tăcuți ai istoriei se află și un impresionant platan monumental, plantat în jurul anului 1860.
Arborele secular a supraviețuit războaielor, perioadei comuniste și degradării domeniului, devenind astăzi unul dintre cele mai valoroase simboluri vii ale moșiei Cantacuzino.
„Este probabil cel mai emblematic element natural care a rămas în picioare din vechiul parc aristocratic. Este un arbore spectaculos plantat undeva la 1860. Se pare că este printre primii 20 de platani din Europa, vorbind despre circumferința pe care o are la peste 160 de ani de viață”, spune managerul domeniului.
Turnul de apă, belvederea aristocraților
O altă bijuterie arhitecturală este Turnul de Apă, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Construcția neogotică, inspirată parțial de Turnul Chindiei din Târgoviște, îmbină eleganța cu funcționalitatea. În perioada Cantacuzinilor, pe turn era arborat steagul familiei.
Astăzi, monumentul se află în plin proces de restaurare.
„Turnul va redeveni un punct de atracție major. Este singurul loc de unde poate fi admirată întreaga proprietate și reprezintă una dintre cele mai spectaculoase perspective asupra domeniului”, explică Răzvan Roșu.
Lacul dispărut, insula și podul unic în România
În centrul ansamblului se afla odinioară un lac impresionant, astăzi secat.
Pe marginea sa există încă o mică insulă, accesibilă printr-un pod spectaculos construit din piatră și modelat astfel încât să imite ramurile unui copac.
Întregul ansamblu recreează atmosfera romantică a marilor domenii europene de la începutul secolului XX.
O ruină care renaște
Cel mai important proiect aflat în desfășurare este însă cel de consolidare și punere în valoare a Palatului „Micul Trianon”.
Finanțarea este asigurată prin Institutul Național al Patrimoniului, prin Timbrul Monumentelor Istorice, iar intervențiile urmăresc conservarea ruinei și redarea funcționalității monumentului.
„Nu încercăm să reconstruim artificial ceea ce s-a pierdut. Filosofia proiectului este aceea de a păstra autenticitatea ruinei și de a-i oferi o nouă viață. Vrem să transformăm acest spațiu într-un loc accesibil publicului, dedicat culturii, educației și evenimentelor”, ne-a declarat Răzvan Roșu.
Proiectul în valoare de peste 2 milioane de euro propune activarea tuturor nivelurilor istorice ale palatului. Astfel, demisolul va deveni spațiu expozițional și traseu de descoperire, parterul va găzdui evenimente culturale, conferințe și activități publice, iar galeriile fostului etaj vor oferi perspective spectaculoase asupra ruinelor și asupra întregului domeniu.
Karpatia Horse Trials și viitorul domeniului
După aproape un secol de abandon, domeniul începe să revină la viață și prin evenimentele organizate aici.
Concursul internațional ecvestru Karpatia Horse Trials a devenit deja un reper în calendarul sportiv și cultural al României, readucând pe domeniu atmosfera aristocratică de altădată.
„Ne dorim ca Domeniul Cantacuzino să devină un centru cultural, educațional și turistic de referință pentru România. Restaurarea palatului este doar începutul. Planurile noastre vizează întregul domeniu și punerea în valoare a tuturor componentelor sale istorice și naturale”, afirmă Răzvan Roșu.
Între ruină și renaștere
La Florești, timpul pare să curgă altfel. Printre zidurile în ruină ale „Micului Trianon”, printre canalele redescoperite, podurile romantice și arborii seculari, se simte încă ambiția uriașă a Nababului.
După mai bine de o sută de ani de uitare, Domeniul Cantacuzino își recapătă treptat strălucirea. Iar ceea ce părea cândva o ruină condamnată devine astăzi un exemplu de recuperare inteligentă a patrimoniului și o promisiune că una dintre cele mai spectaculoase povești ale României nu s-a încheiat, ci încă se scrie.
