Sinucideri și înjunghieri, la adolescenți, în Prahova

Când iubirea doare: Gelozie, respingere şi decizii care schimbă vieţi. Două poveşti reale, aceeaşi întrebare: Ce e în mintea unui adolescent când dragostea o ia razna? Observatorul Prahovean publică opinia Eugeniei Popovici, psiholog-psihoterapeut, despre două cazuri recente, care au șocat opinia publică, avându-i ca protagoniști pe adolescenți.

Două situații care m-au pus pe gânduri:

1 O adolescentă înjunghie o altă fată, din cauza unei postări pe Instagram în legătură cu băiatul de care era îndrăgostită.
2. Un adolescent se sinucide după o despărțire. Își spune probabil că „fără ea, viaţa nu mai are rost”.

Şocant? Da. Dar, dacă suntem sinceri, nu chiar surprinzător. Am mai auzit adolescenți care afirmă inutilitatea vieții din motive de eşec şcolar, așa-i?

Lumea adolescenților e un cocktail de emoții puternice, unde totul e trăit la maximum. lar când iubirea sau imaginea personală sunt ameninţate, reacțiile pot fi dramatice – uneori, chiar fatale. Întâi să înțelegem ce se întâmplă în mintea unui adolescent:

Emoţiile sunt mai puternice decât rațiunea

Creierul adolescenților e încă în construcție. Partea care controlează impulsurile și ajută la luarea deciziilor (cortexul prefrontal) nu e complet matură. În schimb, zona emoțională e hiperactivă. Rezultatul? Reacții intense, grăbite, fără filtru: „Simt, deci fac!”

Dragostea pare absolută

La 15, 16, 17 ani, prima iubire nu e doar o relaţie. E identitate, sens, speranță. Dacă ea/ el pleacă, pare că toată viața se prăbuşeşte. E greu să înțelegi că inima frântă nu e sfârşitul lumii – pentru că încă nu ai trăit destul ca să știi asta.

Imaginea socială contează enorm

Un „tag” pe Instagram, o postare, un like… pot fi motive de conflict. Nu pentru că sunt importante în sine, ci pentru că adolescenții trăiesc sub presiunea validării. Când cineva le ia „locul” sau le umileşte imaginea online, e ca și cum ar fura locul în lume. Nu ei au decis asta ci chiar rețelele, rolul lor in viata noastră nu e să ne faciliteze socializarea, ne ieșea bine și fără ele (poate chiar mult mai bine).

Gelozia şi respingerea – două emoții care pot ucide

Gelozia este frica de a pierde ceva ce credem că ni se cuvine. În adolescență, e amestecată cu nesiguranță și dorinţă de control. Dacă nimeni nu a învățat un adolescent cum să gestioneze pierderea sau refuzul, gelozia poate exploda în agresivitate.

Respingerea doare. Nu doar ca emoție, ci fizic – creierul procesează respingerea aproape la fel ca durerea corporală. La un adolescent fragil emoțional, o despărțire poate fi percepută ca o pierdere totală de sens. Fără sprijin sau direcție, unii simt că nu mai au pentru ce trăi.

Dragii nostri adolescenți! E ok să simți durere, dar nu e ok să răneşti sau să te răneşti.

Emoțiile nu sunt periculoase, dar acţiunile pot fi. Dragostea nu înseamnă control. Dacă cineva te alege, e frumos. Dacă pleacă, nu ți-a fost „furat”. A ales alt drum – şi tu poți alege să mergi mai departe. Nu eşti singur. Caută un adult în care ai încredere, vorbeşte. Durerea împărtăşită devine mai uşoară. Viaţa nu se termină la o iubire. E doar primul capitol.

Dragi pärinți! Ascultați fără să judecați.

Adolescenții nu au nevoie de lecții în momentele grele. Au nevoie de prezență calmă. Validaţi trăirile lor. Nu minimizați („Eşti tânăr, o să treacă”), chiar dacă pentru dvs. pare o dramă „minoră”, pentru ei е totul. Ați trecut si voi prin toate aceste dureri. Ştiu, nu la vârsta asta, nu chiar asa, aveați alte griji, ati mai si uitat… Şi totuşi ați ales să fiți părinți, deci ați ales varianta responsabila pentru alta viata, in alt context, in alta lume. Oferiți modele de gestionare a frustrării şi respingerii. Povestiți-le cum ați trecut prin eşecuri sau despărțiri. Aşa învață si ei că se poate supraviețui. Nu lăsaţi social media să educe emoțiile copiilor. Vorbiți despre limite, despre imagine de sine şi despre cât de periculoasă e comparația online.

Ce luam cu noi din aceste drame ca ele sa nu cadă in derizoriu?

„Nu lucrurile în sine ne rănesc, ci felul în care le interpretăm.” – Epictet
Nu controlăm ce face altcineva, dar controlăm cum răspundem. Dragostea nu e posesie. Nici un „like” nu
e iubire. Să pierzi o persoană nu înseamnă că îți pierzi valoarea.

Si in loc de concluzie:

Adolescența e o perioadă frumoasă, dar și periculoasă dacă nu învăţăm să o
navigăm. Nu putem elimina gelozia, respingere sau suferinţa. Dar putem învăţa să nu le lăsăm să ne conducă. Asta înseamnă maturitate: nu absența emoțiilor, ci libertatea de a nu deveni sclavul lor.