El e badea Costică de la Joldești. Are o figură blândă și o tăcere mult mai glăsuitoare decât însăși vorba. De fapt, „tata căciularilor” nici nu e prea zgomotos la vorbă. Lui îi place să cânte la fluierul său din lemn. Și îi mai place ceva. Badea Costică de la Joldeşti face căciuli. De zeci de ani prelucrează piei de animale și explică, molcom, oricui vrea să îl asculte, procesul complicat prin care o piele devine căciulă.
Badea Costică de la Joldești vine „de acolo de unde îs bunicii lui Eminescu”
E un har. Unul moștenit de la bunii și străbunii lui. Badea Costică de la Joldești e tare mândru. Doar vine „de acolo de unde îs bunicii lui Eminescu”. Până mâine, pe meșterul cu privire blândă și mâini de aur, îl puteți găsi la Ploiești. Nu îi place hărmălaia din orașe, dar a înțeles că astea-s vremurile. Vrea ca pe unde trece să le readucă aminte oamenilor de rădăcinile lor. De moși și strămoși. De tradiții și obiceiuri ce nu au voie să piară.
El e „tata căciularilor”
Așa îl cunoaște toată lumea acolo, la Joldești, în Botoșaniul lui drag. Ține la portul lui la fel de mult ca la o icoană. Te uiți la el. Curat, drept și blând. Falnic în ciuda anilor care au trecut peste el și a greutăților care l-au încercat de-a lungul vieții. O are alături mereu pe soția sa, Emilia Ciubotărița.
„Eu, unde mă plictisesc, îi dau ei să facă” spune meșteșugarul, iar doamna Emilia râde aprobator. Fiindcă, zice acesta, nu-i deloc un proces ușor să faci o cușmă din aceea zdravănă, de „să-ți fie drag s-o porți, să-ți fie drag că ești român”.
Stă și șapte ore să migălească la cușma perfectă
Badea de la Joldești s-a apucat serios de treabă pe la 25 de ani. Și azi, la 63, face căciuli trainice, „cusute la mână”, din piei de miel, pe care le achiziționează din primăvară de la ciobani. Le dă la vopsit și apoi le „întinde la cui”, la uscat. Face căciuli simple sau cu bordură. Stă și 7 ore pentru a-i ieși din mâini cușma perfectă.
Badea Costică s-a lăsat de sculptură, de tâmplărie și de meșteșugul prelucrării lemnului, când s-a convins că oamenii „nu prețuiau munca”. A renunțat la toate astea, fiindcă, nu-i așa, trebuie și el să trăiască și să hrănească gurile ce le are în jur, însă, niciodată, povestește, nu se va lăsa de datini și obiceiuri.
Vrea să le transmită și altora. O face prin fluierul său de lemn sau prin căciulile în care pune muncă multă, migală și drag de tradiție. Evident, și secrete, ca în orice meserie.
Și mâine badea Costică e tot la Ploiești. Apoi se va reîntoarce în satul lui. Cu tot cu fluier, dar cu o parte din tradiții lăsate și nouă
O căciulă de-a lui badea Costică de la Joldești costă de la 60 de lei până la 400 de lei. Ploieștenii au venit și încă vine pe la standul lui, le admiră, îi ascultă frumosul cântec ciobănesc la fluier și rămân plăcut impresionați. Unii mai și cumpără din marfa pe care badea de la Joldești a adus-o aici, în Prahova. Cu tot cu dragostea lui pentru tradiție, care reprezintă istoria și identitatea vie a unui neam.
„Neapărat trebuie să purtăm căciulă , spune badea, în timp ce își aranjează cu grijă cușma pe creștetul capului, că ne ferește de boală!”
Apoi își ia fluierul și reîncepe a cânta duios. Așa, de parcă ar vrea să reînvie glasul străbunilor…
