Inaugurat în anii 1960, Cinema Patria reprezenta, cel puțin pe vremea lui Ceaușescu, singura atracție a ploieșteanului dornic să vadă și altceva decât programul de două ore de la TV. Acum, imaginile sunt dezolante. Ultimul cinematograf care a rezistat multă vreme după Revoluție este de mai bine de trei ani închis.
Ploieștiul anilor 1980, un municipiu aflat la 60 de kilometri de București, nu oferea prea multe lucruri din punct de vedere al distracțiilor. Singurele momente de relaxare erau ieșirile la teatru ori filmele, în special românești sau rusești, mai târziu bulgărești sau indiene, de pe marile ecrane. Prin urmare, cinematograful din zona centrală era, mai tot timpul, plin. După 1990, lucrurile s-au schimbat. Cele două săli ale Cinema Patria erau, mai tot timpul, goale. Filmele rulau cu doar câțiva spectatori în sală. Vorbim de singurul cinema care nu a avut soarta celor care au dispărut la scurt timp după Revoluție, fie că au fost retrocedate clădirile, fie că au fost vândute sau fie că au fost închiriate pentru prelegeri,
Soarta Cinema Patria ar fi putut fi alta. În 2011, RADEF a investit 300.000 de lei pentru modernizare celebrului cinema din timpul lui Ceaușescu. Scaunele rupte au fost înlocuite, sălile au fost dotate cu aparate de aer condiționat, dar și cu o instalație de sonorizare performantă. Pentru scurt timp, istoria Cinema Patria a fost rescrisă, iar ploieștenii nu au mai fost nevoiți să meargă la București pentru a viziona filme 3D. Vechiul Cinema Patria a căpătat numele de Cinema Premiera. Trei ani mai târziu, însă, întreaga aparatură din interior era încărcată în mașini care au luat drumul Bucureștiului, iar ușa de la intrarea cinematografului a fost închisă.
Autoritățile locale au anunțat încă de atunci faptul că există intenția ca municipalitatea să preia spațiile fostului Cinema Patria. Deși au trecut trei ani de atunci nu s-a întâmplat însă nimic.
Prin geamurile murdare de la intrare se pot zări mai multe afișe pe jos… Pe o bucată de hârtie postată tot la intrare RADEF, cel care administrează sălile de cinema din întreaga țară, a anunțat că sălile pot fi închiriate pentru întruniri politice, spectacole de dans, prezentări de modă ori expoziții… Totul se face pe bază de cerere… Tariful este comunicat ulterior doritorului… La Ploiești însă nici măcar acest lucru nu se face…
Undeva în spatele clădirii, zona pe unde, pe vremea lui Ceaușescu, spectatorii eliberau sala s-a transformat în loc de refugiu pentru cei care nu găsesc o toaletă publică. Mirosurile pestilențiale îți întorc stomacul pe dos. Pereții sunt plini de tot felul de desene… Celebrul gang al Ploieștiului pare mai degrabă o imagine desprinsă din Sălăjan… Pe aici nu ar fi bine să treci noaptea pentru că există riscul să ai parte de tot soiul de surprize… Imaginile sunt dezolante pentru Ploiești.
