Martie, 2017… La Balta Doamnei, o localitate din Prahova situată la nici 40 de kilometri de București, este forfotă mare. Pe omul gospodar nu-l găsești pe la poartă, cu mâinile în șold, la taclale, ci în solarii. iar munca pământului, spun localnicii, necesită nu doar efort fizic, ci și bani pentru semințe, înțelepciune, credință în Dumnezeu, dar și știință.
De când se știu, oamenii din Balta Doamnei au câștigat bani cinstiți muncind în solarii, mai bine de nouă luni pe an. „Nu este vreme de stat acum. Punem sămânța în pământ, sădim apoi răsadul în cutii speciale… Când planta crește, mutăm fiecare fir în altă seră… Și tot așa…. Până ajunge planta mare e drum lung. Până acum numai pentru încălzirea solariilor am dat 50 de milioane de lei pe lemne. Sămânța este scumpă. În fiecare zi sunt aici, în solarii, ne explică tanti Gigi. Ne poftește să vedem minunea. Firele de răsad de vreo 20 de centimetri înălțime, fiecare…. Totul e aliniat ca la carte… Temperatura depășește 25 de grade Celsius. Cât vezi cu ochii sunt numai răsaduri de roșii. Undeva, în mijloc este așezată o icoană. „Numai Dumnezeu ne mai protejează”, spune femeia încet, arătându-ne icoana Maicii Domnului. De un lemn din solar este agățat și un șnur mare alb cu roșu, să poarte noroc, că a venit primăvara. În altă zonă sunt răsaduri de salată, iar puțin mai încolo sunt răsadurile de castraveți. Fiecare fir, și sunt mii de fire de plante în solarii, înseamnă multă muncă.
Peste drum de tanti Gigi, un alt gospodar… Aceeași poveste legată de muncă multă. Iar mâinile oamenilor de la Balta Doamnei spun singure povestea câmpului.
„Avem și noi câțiva localnici care preferă să aibă serviciu la Ploiești. Câștigă peste 30 de milioane de lei vechi. Noi pentru banii ăștia muncim de ne spetim”, ne spune trist un alt localnic, care pe vremuri a fost fotograf la ziarul Scânteia.
Citește și: Afacerea de familie de la Balta Doamnei. Cum a ajuns fotograful de la Scânteia legumicultor
În urmă cu câțiva ani, țăranii de la Balta Doamnei se plângeau că nu au piețe. Pe urmă au constatat că au o mare concurență… Supermarket-urile… Într-un fel sau altul s-au împăcat cu ideea că Dumnezeu i-a lăsat pe pământ să-și muncească pământul. Tragic este că, spun ei, de multe ori, marfa este vândută pe preț de nimic. Supermarket-urile le cumpără legătura de pătrunjel cu 0,5 lei, în timp ce în magazin se vinde cu un 1 lei. Salata e cumpărată cu 1,4 lei, iar în magazin este între 2 până la 4 lei… Iar spanacul pleacă din grădina oamenilor cu 3 lei/kg și ajunge la peste 5 lei/kg… Acesta este cel mai fericit caz. Pentru că vara, când legumele se ofilesc la peste 30 de grade Celsius, unii țăranii își vând marfa la preț de nimic, în lipsa unor depozite frigorifice. Câțiva dintre ei se încăpățânează să-și vândă singuri produsele. Fac naveta zilnic în piețele din București sau la Ploiești. Dar asta înseamnă pierdere de timp și un efort mai mare. După o zi întreagă de stat cu marfa pe tarabă se întorc noaptea din nou în solarii, iar dimineața o iau de la capăt. Până la vară însă se roagă la Dumnezeu să le fie protejate solariile, pentru că existența lor de zi cu zi depinde de recoltă. „Ne rămâne praful de pe tobă dacă tragem linie”, susține un alt sătean.
Viceprimarul comunei, un tânăr de 34 de ani, știe și cum e cu munca, dar și ce pățesc sătenii până îți vând marfa.
„Activitatea prioritară este legumicultura, la Balta Doamnei. Oamenii dețin solarii, solarii în care plantează atât pe perioada de primăvară, cât și pe perioada verii și a toamnei. În momentul de față în solariile din Balta Doamnei găsim verdeață, de la ceapă, usturoi verde, spanac, iar în următoarea perioadă urmează să fie plantate vinetele, roșiile și castraveții.. Din păcate, atât noi, autoritățile locale, cât și oamenii din Balta Doamnei nu am găsit forma corectă de asociere care să ducă la valorificarea mărfii cu un preț mai bun. Nici desfacerea nu este făcută corect. Acesta este motivul real pentru care locuitorii din Balta Doamnei nu obțin prețurile pe care ar merita să le aibă”, susține Florin Silviu Păun, viceprimarul comunei Balta Doamnei. Și, spune tot el, din păcate, într-o piață în care se vinde mai mult marca decât marfa, la Balta Doamnei este greu ca țăranii să aibă un profit bun din legumicultură. Pe roșie nu scrie nici „Made in Spania”, nici Coca-cola și prin urmare, spun oamenii, e mai greu cu marfa la piață, deși roșiile de Balta Doamnei sunt cele mai frumoase.
Viceprimarul promite că, alături de administrația locală, va demara demersuri și pentru realizarea unui depozit frigorific astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să-și vândă marfa la preț de batjocură.
„Singura reclamă la legumele noastre este calitatea. Oamenii știu că la Balta Doamnei roșiile sunt de calitate și oamenii nu folosesc chimicale. În opinia mea, asocierea este singura soluție pentru a putea vinde marfa la un preț bun. Altfel negociezi pentru mai multe tone și altfel este negocierea când ai în grădină numai câteva sute de kilograme de legume”, e de părere viceprimarul.
Mulți dintre săteni însă au opinia lor, moștenită probabil în timp, după ce ani de zile au muncit la CAP. De când cu economia de piața, mulți dintre sătenii de la Balta Doamnei nu privesc cu ochi prea buni spre cei care le cumpără marfa pe câțiva bani și o revând apoi cu preț de două ori mai mare.
„Nimeni nu muncește cu mine în solarii să știe cât de grea este munca. De la mine vrea să cumpere legătura de pătrunjel cu 0,5 lei și să o vândă cu un leu. Păi ce afacere este asta. Eu muncesc și cresc leguma de la sămânță, iar el vine și o vinde și câștigă cât mine?”, se întreabă retoric un legumicultor.
În loc de epilog
Pe drumul asfaltat care traversează localitatea de la un capăt la altul este liniște. Din când în când trece câte o mașină, un sătean pe bicicletă… În grădinile oamenilor este agitație mare. La peste 25 de grade Celsius, aplecat la rădăcina plantei, nea Petre privește cu mândrie spre răsadurile care cresc. „E multă muncă. Nu ne pică din cer nici roșii, nici castraveți”, susține bărbatul, ștergându-și cu dosul palmei broboanele de sudoare de pe frunte…
