| Un sfârşit de săptămână ocupat. Cred că nici Cuza nu era aşa de ocupat. Când tocmai îmi făceam nişte planuri să evadez din aglomeraţia urbană, pac vine Mirela pe la mine pe la birou: ce zici de Cuza? mă întreabă. |
Am o părere bună, răspund precaut că mă gândeam că-i vreo întrebare capcană. Păi vezi că duminică o să joci Hora Unirii cu băieţii. Acu, să fac o paranteză, de ce n-o fi făcut ăştia un fotbal când s-au unit, nu pot înţelege. Nu-mi place să dansez decât solo şi în nici un caz să mă bag în horă cu cine ştie ce pesedist care dacă ar putea m-ar trimite primar la comuna Iordăcheanu. Aşa că week-endul se dovedea ratat din start. Nu tu plecat la munte, nu tu aer curat, nu tu relaxare. Pentru că duminică trebuia să ne facem vizibili că electoratului îi place paranghelii din astea. Aşa că m-am gândit că ceva research nu strică. Nu de alta dar parcă iar îl văd pe nea Mircea că mă întreabă cum îl chema pe calul lui Mihai Viteazu (nici acu nu ştiu dacă făcea mişto de mine). Aşa că n-ar strica să fiu pregătit în caz că mă întreabă ceva de genul: cum îl chema pe vizitiul lui Cuza. Aşa că vineri în cadrul programului de lucru m-am uitat pe net pe Wikipedia să văd ce era de fapt cu Al. I. Cuza ăla domn’le. Bun băiat, părerea mea. Mi-am notat pe nişte bileţele ce şi cum că la chestiile istorice merge şi cu copiuţe. Sâmbătă m-am chinuit toată ziua să găsesc pe torente un film cu Unirea. Am găsit cu Marea Unire, bun şi ăla şi Amintiri din copilărie-relaxant de-a dreptul. Duminică dimineaţa eram pregătit şi de horă şi de discurs şi de întrebări încuietoare. Hora a fost ochei chiar dacă îmi îngheţaseră picioarele, am nimerit lângă un pesedist sau peremist (ăştia mai există) şi pe toată durata dansului am avut impresia că vrea să mă facă la buzunare. N-aveam decât copiuţele că portofelul era la birou. Aiaia e. Să citească şi el şi să mai înveţe istorie. Iar la final a fost exact cum am anticipat. Mă întreabă nea Mircea: cum îl chema pe căpitanul gărzii lui Cuza. I-am răspuns privindu-l fix în ochi: Nică Ştefan a Petrii. Şi am trecut mai departe lăsându-l fără replică în drum. Încă o victorie pentru mine.
Citeşte şi: Jurnal de primar |Joi 21 ianuarie – M-am săturat! Basta!
Pamflet | Jurnal de primar | Miercuri 20 ianuarie | Deschide gropare oraşul
Pamflet | Jurnal de primar | Marţi 19 ianuarie | Presa e prieten sau duşman?
Pamflet | Jurnal de primar | Luni 18 ianuarie | Inspectez oraşul
Pamflet | Jurnal de primar | Sâmbătă 16 și duminică 17 ianuarie | Reflecții asupra flăcării violete
Pamflet | Jurnal de primar | Vineri 15 ianuarie | Vis de iarnă cu Primăria Ploiești
Pamflet | Jurnal de primar | Joi 14 ianuarie | Meditaţii despre oameni şi sporturi
Pamflet | Jurnal de primar | Miercuri 13 ianuarie – Cine are noroc are…
Pamflet | Jurnal de primar | Marți 12 ianuarie – Ce bine e să fii primar de municipiu mare
Pamflet | Jurnal de primar | Luni, 11 ianuarie – De ce e bine când ninge şi rău când nu
Pamflet | Jurnal de Primar | 8-9 ianuarie – Week-end plin de penitenţe şi două idei parşive
Pamflet | Jurnal de primar | 4-8 ianuarie – Primarii nu plâng niciodată
Pamflet | Jurnal de primar | Patru Ianuarie – 10 lucruri pentru 2010
Pamflet | Jurnal de primar | Doi și Trei Ianuarie – Frumosul coșmar de week-end
Pamflet | Jurnal de Primar | Unu ianuarie. Austria m-a băgat la idei
