Pentru cei care vor să evite aglomerația de pe Valea Prahovei, județul oferă alternative liniștite, aproape neexploatate turistic: de la o cetate medievală reconstruită lângă Ploiești, până la chei sculptate de râu și o pădure seculară în Valea Doftanei. Iată șapte destinații potrivite pentru o ieșire de weekend, fiecare cu propria poveste, fără drum lung și fără cozi.
Din articol
În fiecare weekend, mii de prahoveni iau aceeași direcție: spre Sinaia, Bușteni sau Predeal. E o reacție firească, muntele e aproape și frumos, dar are un cost: trafic, parcări pline și poteci aglomerate. Județul Prahova ascunde însă și alte colțuri de natură, mai puțin mediatizate, unde liniștea e garantată chiar și sâmbătă la prânz.
Cetatea Târgșoru Vechi
La doar 12 kilometri de Ploiești se află una dintre cele mai vechi așezări atestate documentar din Muntenia. Sub numele de „Novum Forum”, Târgșorul apare pentru prima dată într-un privilegiu acordat negustorilor brașoveni de domnitorul Mircea cel Bătrân, la 6 august 1413. La acea vreme era punct de întâlnire pentru cel puțin patru drumuri comerciale. Timp de 150 de ani a funcționat ca oraș domnesc, datorită avantajelor fiscale impuse de domnitori.
Cercetările arheologice, începute în 1956 și continuate neîntrerupt peste cinci decenii, au scos la lumină un castru roman cu terme din secolul al II-lea, o necropolă din secolele III-IV și fundațiile caselor domnești, alături de biserica ridicată sub Antonie Vodă (1669-1672).
În 1671, vechea curte domnească a fost transformată prin hrisov în mănăstire, instituție care, după aproape un secol de abandon, a fost reactivată în 1997 de o obște venită de la Mănăstirea Sf. Nicolae Sitaru. Localnicii înșiși știu puține despre trecutul locului, ceea ce face plimbarea printre ruine cu atât mai surprinzătoare.
Barajul Măneciu
La poalele Munților Ciucaș, pe râul Teleajen, se întinde unul dintre cele mai impresionante lacuri de acumulare din regiune. Barajul de pământ, cu ecran central de argilă, are 75 de metri înălțime și a fost construit între 1977 și 1994, proiectul fiind dus la bun sfârșit de inginera Ariana Teodorescu, după pensionarea inginerului care l-a inițiat.
Lacul rezultat, în formă de V, acoperă 192 de hectare și are un volum de 60 de milioane de metri cubi, fiind folosit atât pentru regularizarea cursului Teleajenului, cât și pentru energie hidroelectrică. Construcția a avut însă și un preț uman: în 1980, ridicarea apelor a dus la strămutarea satului Plăiețu, ai cărui aproximativ 500 de locuitori au fost relocați în blocuri sau case cumpărate pe cont propriu.
Astăzi, malurile lacului au pontoane amenajate pentru promenadă, iar zona atrage pescari și iubitori de caiac, rămânând o alternativă liniștită la aglomerația Văii Prahovei, accesibilă direct de pe DN1A.
Conacul Pană Filipescu, Filipeștii de Târg
Ridicat în jurul anului 1650 de marele logofăt Pană Filipescu, soțul Mariei Cantacuzino, conacul a găzduit cândva biblioteca lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, cărturarul care a renunțat la tronul Țării Românești în favoarea nepotului său, Constantin Brâncoveanu.
Construcția, cu foișor și coloane, este considerată singurul monument din Prahova care marchează trecerea spre stilul brâncovenesc, primul stil arhitectural românesc original.
După o restaurare parțială în perioada 1968-1971, clădirea s-a degradat din nou, până la un amplu proces de reabilitare cu fonduri europene, derulat între 2012 și 2015, care a redeschis conacul ca muzeu în mai 2016.
Lucrările au scos la iveală trei ghețării vechi, acum deschise vizitatorilor, iar parcul din jur, cu alei și pomi fructiferi, găzduiește statuile lui Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino și ale familiei Cantacuzino-Filipescu. Conacul face parte din traseul turistic „Drumul Voievozilor”.
Traseul: Mănăstirea Cornu – Crucea de pe Plaiul Cornului – Fântâna de Piatră
Ideea acestei Mânăstirii Cornu i-a venit scriitoarei Aurora Cornu, prima soție a lui Marin Preda, în 2002, în timpul unui pelerinaj în Țara Sfântă, unde peisajul Galileii i-a amintit de plaiurile natale prahovene.
Construcția este nouă, a început în 2006, iar până în 2008 fuseseră ridicate o biserică provizorie și un corp de chilii. Așezată pe culmea Topșeni-Podișor, mănăstirea oferă o priveliște deschisă spre Câmpina și spre Valea Prahovei.
De aici pornește o plimbare lejeră, accesibilă oricui, care urcă spre Crucea de pe Plaiul Cornului, de unde panorama se lărgește, și continuă spre Fântâna de Piatră. Acesta este un traseu cu adevărat spectaculos mai ales primăvara, când dealurile din zonă se umplu de flori.
Satul Telega
Vreme de peste 330 de ani, între 1568 și 1900, din ocnele de la Telega s-a extras sare care a alimentat mânăstiri și episcopii din toată țara. După închiderea minelor, în cavitățile rămase s-au format mai multe lacuri sărate: Mocanu, Palada, Stavrica, Lacul Dulce și Baia Centrală. Apele acestor lacuri au o concentrație ridicată de cloruri, și au fost clasate de Institutul Balnear Francez pe locul al doilea în Europa și al cincilea în lume din punct de vedere terapeutic.
În perioada interbelică, membri ai Familiei Regale veneau aici la tratament. Astăzi, vechiul complex balnear este în mare parte degradat, iar din toată oferta de altădată mai funcționează doar Strandul Șoimul.
Satul, aflat la doar câțiva kilometri de Câmpina și traversat de Râul Sărat, rămâne însă o destinație liniștită pentru cei care vor o plimbare combinată cu o baie terapeutică, departe de aglomerația Slănicului.
Rezervația naturală Glodeasa, Valea Doftanei
La nord de satul Trăisteni, la limita munților Baiului, se întinde una dintre puținele păduri cvasivirgine rămase în România: Rezervația Glodeasa. Aceasta se întimde pe o suprafață de peste 500 de hectare de fag și brad. Arborii au vârsta de 200-300 de ani și înălțimi de 40-45 de metri, nealterați de exploatare forestieră.
Aflată la altitudini de 650-890 de metri, zona adăpostește urși bruni, amfibieni rari și specii protejate de orhidee, fiind administrată de Ocolul Silvic Câmpina, cu Muzeul de Științele Naturii drept custode.
Accesul se face pe un drum forestier care se desprinde la aproximativ trei kilometri deasupra satului Trăisteni, un detaliu care explică, probabil cel mai bine, de ce locul a rămas atât de puțin cunoscut publicului larg, deși este considerat unul dintre obiectivele turistice importante ale Munteniei.
Cheile Doftanei
Pe drumul dintre Câmpina și Valea Doftanei, în apropierea Lacului Paltinu, râul Doftana a sculptat de-a lungul timpului niște chei impresionante: 300 de metri lungime și pereți de 15-20 de metri lățime între stâncile verticale.
Acolo unde altădată trecea o cale ferată îngustă, astăzi șerpuiește drumul județean, mărginit de aceiași pereți stâncoși care au făcut ca locul să fie comparat, prin amploarea peisajului carstic, cu Cheile Bicazului.
Traseul prin chei este ușor și accesibil, potrivit pentru o drumeție de câteva ore, iar combinația cu Lacul Paltinu din apropiere transformă ieșirea într-un mic circuit complet — apă, stâncă și pădure, la un pas de Câmpina.
Niciuna dintre aceste șapte destinații nu cere o pregătire specială sau echipament de munte — doar puțin timp liber și dorința de a ieși din rutina Văii Prahovei.
