Mii de visuri frânte, sute de planuri ce nu se vor mai putea concretiza vreodată. Viață, însă, printr-o șansă redată doar de la Dumnezeu. Este povestea lui Andrei Eduard Bărbulescu, un ploieștean de doar 25 de ani, al cărui destin s-a schimbat dramatic în seara zilei de 8 iulie a lui 2022.
Cu o zi înainte de fatidicul accident de tren care l-a mutilat nu doar fizic, ci, mai ales, sufletește, Andrei își dăduse licența. Absolvise cu brio Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. Avea tot viitorul înainte, iar dorința cea mai mare era să lucreze în domeniul IT. Suferința lui Andrei este, astăzi, și suferința unei mame al cărei unic copil nu mai are „aripi să poată zbura”, ci doar un certificat de handicap.
Andrei și-a pierdut brațul drept, la fel piciorul. Învață astăzi cum se poate trăi și altfel
Are dureri ale membrelor fantomă. Nu știe dacă să fie fericit sau nu că în acea seară de iulie, cineva, un conductor de tren, altul decât cel care l-a lovit, l-a găsit leșinat pe șine și l-a pus în brațele medicilor. Medici care i-au redat suflarea.
„Andrei a fost și rămâne sufletul meu. În el, o viață, am investit tot ce se putea: de la dragoste de mamă, dorință de a-l vedea realizat, până la eforturile financiare făcute pentru ca al meu copil, unicul, să poată avea viața minunată pe care i-am dorit-o încă din momentul în care l-am strâns pentru prima dată în brațe. Nu a fost să fie, soarta a avut alte planuri pentru el, din păcate”, povestește mama ploieșteanului, Andronela Bărbulescu.
La începutul lui iulie, pe 7, în 2022, Andrei a dat examenul de licență. Se grăbea să ajungă la cămin. A traversat neregulamentar calea ferată din zona Gării Basarab din Capitală. Nu știe nici azi din ce direcție a fost lovit.
„A fost o minune faptul că a trăit”
Brațul drept i-a fost smuls pe loc, din cauza suflului trenului. Piciorul i l-au amputat medicii de la Spitalul Floreasca. Asta pentru că, au zis ei, „era singura șansă pentru ca fiul meu să poată supraviețui. Știm cu toții, știam și eu, puțini sunt cei care, în urma accidentelor feroviare, trăiesc. A fost o minune. După săptămâni în comă, Andrei al meu s-a trezit. Chiar dacă schilodit fizic, Dumnezeu i-a dat șansa la o nouă viață. Ca mamă, I-am mulțumit, deși viața băiatului meu nu va mai fi niciodată la fel”, mărturisește mama ploieșteanului de doar 25 de ani.
„Nici nu știți cât poate îndura un om, câte poate suferi un suflet”
„De câte ori viața v-a dat încercări, de câte ori v-ați plâns că vă e greu, că v-ați pierdut speranța? Nici nu știți cât poate îndura un om, câte poate suferi un suflet. Accidentul nefericit suferit de copilul meu mi-a arătat cât de fragili suntem.
Am înțeles că în orice secundă viața se poate schimb la 180 de grade. Că tot ceea ce înseamnă visuri și planuri se pot transforma în cioburi într-o clipită. Nu am renunțat să luptăm, deși crunt a fost pentru mine, ca mamă, să scot copilului meu certificat de handicap. Îl am, însă, alături de mine, și vom trece peste toate încercările, indiferent de orice”, mai spune mama tânărului.
Tânăr care, astăzi, în urma amputării piciorului drept, se folosește de o proteză pentru a fi cât de cât funcțional.
„Avem încredere că tehnica modernă va oferi soluții de reconstrucție osoasă (lipsesc omoplatul, clavicula, articulația, brațul), în vederea protezării bionice a mâinii sale drepte, pentru care medicii români nu ne-au dat nicio speranță”
Andrei are nevoie azi de o intervenție complicată în ceea ce privește brațul drept, care i-a fost smuls în urma cumplitului accident. Practic, tânărul nu mai are structură osoasă la nivelul umărului, articulația este inexistentă. Medicii din țară au spus că nu mai au cu ce să îl ajute.
Singura speranță stă într-o clinică din Statele Unite, unde doctorii ar putea face ceva. Asta înseamnă refacerea structurii osoase, procedură care nu se poate face în România, iar apoi montarea unei proteze. Costul intervenției se ridică la 200.000 de euro. O sumă fabuloasă pentru veniturile noastre”, mai spune mama tânărului, inginer de mediu, în Ploiești.
„Medicii din Spitalul de Urgență Floreasca au fost îngerii lui păzitori în toată această perioadă. Au trecut aproape 2 ani de chin, de luptă anevoioasă de adaptare, de căutări de soluții. După accident, fiul meu a reușit să învețe din nou să meargă cu ajutorul unei proteze la piciorul drept. Este la a doua cupă protetică și urmează în scurt timp cea de treia.
Avem încredere că tehnica modernă va oferi soluții și de reconstrucție osoasă (lipsesc omoplatul, clavicula, articulația, brațul), în vederea protezării bionice a mâinii sale drepte, pentru care medicii români nu ne-au dat nicio speranță.
Noi, familia, prietenii și foarte mulți oameni de bine ne-am unit până acum eforturile pentru a-l sprijini pe Andrei. Avem însă nevoie de sprijin și mai departe, în vederea găsirii, la nivel mondial, a unei echipe de medici care să dețină tehnologia și dorința de a-l ajuta pe Andrei să redevină un om normal, să se poată descurca singur, să poată lucra. Andrei este tânăr, este deschis către tehnologie și speră, ca și noi, părinții lui, să poată duce o viață aproape de normalitate.
Vă atașăm actele medicale necesare, în vederea evaluării situației. Dacă doriți să faceți parte din grupul celor care îl sprijină financiar (pentru tratamente, recuperare, pentru evaluare, protezare), o puteți face prin donații in următoarele conturi în lei: RO12RZBR0000060007257329 Banca Raiffeisen-filiala Ploiești (str. Dobrogeanu Gherea), pe numele mamei lui-Bărbulescu Andronela, contul Asociației ,,Sunteți Speranța de Viață pentru Andrei’’ – deschis la BCR, nr. RO51RNCB0205174586450001 sau prin redirecționarea impozitului pe profit (prin completarea și depunerea declarației 177) în contul Asociației ,,Sunteți Speranța de Viață pentru Andrei’’ – deschis la BCR, nr. RO51RNCB0205174586450001.
„Binele la nevoie ți-l răsplătește înzecit Dumnezeu, când nici nu gândești”, concluzionează mama tânărului, disperată să își poată ajuta unicul copil, a cărui șansă la o viață cât de cât normală se numără acum în bani.
