Ploiești, zona centrală, nu un cartier mărginaș, uitat de lume. Strada Gheorghe Grigore Cantacuzino începe din spatele magazinului Winmarkt. A fost ”reabilitată” în urmă cu două luni…
Calitatea lucrărilor se vede în imagine. O bătaie de joc, de la felul în care a fost asfaltată, la felul în care arată gurile de canal, apoi la marcajele rutiere vopsite cu markerul (ne)permanent.
De pe stâlpii plini de cabluri atârnă un fir, însă unul cu bun simț. Nu e de râs. Măcar el traversează pe la trecerea de pietoni. Nu știm unde se duce, dar știm că nu are ce căuta ce carosabil și pe trotuar.
Pare a fi unul din zecile abandonate de fostele rețele de televiziune și internet. Nu este periculos, în sensul în care cineva s-ar putea electrocuta, dar este inestetic, anormal să atârne…
Această imagine poate fi întâlnită în toate cartierele Ploieștiului
Este imaginea nepăsării, a lipsei de preocupare pentru a face din Ploiești o urbe civilizată. Tot ce se execută acum duhnește a încropeală, a cocălăreală administrativă, a indolență.
M-am gândit dacă este corect să spun ”cocălăreală administrativă”. Frumos nu este, dar nu am găsit altă asociere cu realitatea în care este evident că ploieștenii sunt tratați cu lipsă de respect.
Peticeli la tot pasul, toate făcute în bătaie de joc, dar pe bani mulți. Lipsă de viziune, de preocupare pentru proiecte serioase, pentru reabilitări de calitate. Doare al naibii să conștientizezi că au trecut 4 ani degeaba, că au fost irosiți, asta în timp ce privești cum alte orașe, cu potențial economic incomparabil mai mic decât cel al Ploieștiului, s-au dezvoltat și continuă să o facă.
Am rămas în urmă, parcă pe la începutul anilor 90, când ne puneam problema să peticim mizeria comunistă. Am rămas în zona tupeului instituțional, al miștourilor ieftine, al aruncatului pisicii moarte în curtea vecinilor, doar ca să nu se vadă incompetența.
Și cel mai rău este că oamenii și-au pierdut speranța, asta pentru că știu că bugetul Ploieștiului va fi grevat de datoriile făcute fără noimă, majoritatea pentru pomeni electorale. Orice neica-nimeni, cu un discurs populist, ar putea să câștige alegerile locale. Va veni pe fondul nemulțumirilor, va putea să spună orice și va avea dreptate fără să facă efortul de a prezenta un program serios.
Am plecat de la un cablu și am ajuns la alegeri… Din păcate, nenorocitul de cablu atârnat în această imagine este de pus pe stema orașului, în cazul în care căutăm ceva care să reprezinte Ploieștiul și să ne reprezinte.
Peste tot sunt și cabluri căzute ca-ntr-un oraș după Apocalipsă, dar nu după „vizita” teroriștilor sau extratereștrilor.
Asta este „măsura” locuitorilor săi, calitatea unei majorități.
Subiectele despre mediocritate, subcalitate, pe care le abordați, sunt ca și calitatea funcționării casetei de comentarii, pe care voi o puneți la dispoziție cititorilor, din păcate.
Subliniez că sinceritatea nelaudativa nu trebuie confundată cu jignirea.