De ce urșii au ajuns inclusiv în Ploiești și atacă gospodăriile. Explicațiile academicianului Dumitru Murariu, directorul Institutului de Biologie București

Prezența urșilor în zonele locuite, chiar și de câmpie din Prahova, reprezintă un fenomen care a luat amploare în acest an. Autoritățile, fie locale, fie județene, s-au limitat doar la a le semnaliza prezența prin mesaje RO-Alert și la a-i alunga prin metode rudimentare.

Această atitudine însă nu reprezintă o rezolvare a crizei urșilor care coboară tot mai des în zonele locuite, în căutarea hranei, ci este mai degrabă doar un exercițiu de neasumare a situației și a unor răspunsuri clare de care oamenii au nevoie.

Ursul care timp de aproape o lună de zile a dat bătăi de cap ploieștenilor reprezintă cea mai bună exemplificare a acestei situații.

Într-un final, celebrul Rambo a ajuns „pe șest” în județul Buzău stârnind indignarea administrației locale din Chiojdu, care nu a fost informată de către factorii de decizie prahoveni cu privire la relocarea animalului sălbatic la marginea comunei.

Citește și: Relocarea ursului prins la Ploiești, în Buzău, provoacă revoltă. Primar: „Intenționez să le fac plângere celor de la Prahova, poate chiar penală”

Ignoranța autorităților locale și încăpățânarea consultării specialiștilor în astfel de situații vor continua să genereze pagube și temere printre prahoveni și nu numai.

Pentru a demonstra că înțelegerea comportamentului animalelor sălbatice este principala metodă prin care acestea pot fi ținute departe de zonele locuite, am solicitat informații concrete Institului de Biologie București.

Răspunsurile la întrebările „Motivul pentru care urșii au coborât atât de mult în zonele de câmpie, fiind văzuti inclusiv în Ploiești?”, „Ce îi determină să părăsească pădurile?”, „Cum pot fi opriți aceștia să avanseze spre zonele locuite și gospodării?”, „Ce soluții pot propune specialiștii din cadrul instituției pentru stoparea acestui fenomen?” ne-au fost oferite de Dr. Dumitru Murariu, membru al Academiei Române, director și președinte al Consiliului de Adminstrație al Institului de Biologie București

„De obicei, animalele nu atacă omul, decât în cazurile în care acesta se apropie prea mult de sălbăticiuni pentru fotografieri, mângâieri, pentru recuperarea animalelor domestice atacate, pentru îndepărtarea lor <cu mâinile goale> din curți, din livezi, din locurile cu afine, zmeură ș.a. surse de hrană.

În cazul ursului, acesta atacă omul numai când se simte amenințat în existența lui.

Altfel, inclusiv <agresiva> ursoaică, atunci când este cu puii săi, se retrage din calea omului.

Agresivitatea ursoaicei este instinctivă, deoarece ea este tot timpul în <gardă>, știut fiind că ursul obișnuiește să-și manance puii, dacă ursoaică nu-i apară cu <agresivitate>.

Chelirea versanților muntoși, apariția locurilor deschise – fără refugii ascunse, vânarea excesivă a speciilor de interes cinegetic ș.a. sunt între factorii care determină ursul să coboare în localități, să cercetze tomberoane etc.

Din păcate, necunoașterea obiceiurilor și nevoilor urșilor, duc și la accidente letale pentru oameni.

Legislația din țara permite ca în cazul <nărăvirii> unui urs să atace animale domestice, oameni, să fie împușcați.

De aceea, cred că prima grijă ar trebui să fie de explicare a atitudinii omului fața de sălbăticiuni.”