Alexandru Rafila, Mircea Geoană şi Nicolae Ciucă ocupă primele trei locuri în topul încrederii, toţi cu un procent de 34%, arată un sondaj Avangarde comandat de PSD.
Contează mai puțin cine l-a comandat (a fost publicat azi de news.ro), pentru că rezultatele sunt foarte aproape de o realitate pe care o percep și cei mai puțin profesioniști: încrederea în clasa politică actuală este dezastruoasă.
Să ne uităm pe cifre… Conform sondajului, Alexandru Rafila are 34% cotă de încredere, însă 46% dintre cei chestionaţi spun că mai degrabă nu au încredere în el. Tot 34% are şi Mircea Geoană, iar procentul celor care spun că mai degrabă nu au încredere este de 47%.
(Ca să vedeți ce ”mișto” e viața, amintiți-vă cum l-a bătut Băsescu (dacă l-o fi bătut pe bune) și care este situația celor doi azi. Atunci Geoană s-a culcat președinte și s-a trezit cu Mihaela, dragostea lui (și cam atât). Băsescu se culcase turnător și s-a trezit președinte. Azi, cine și unde e Geoană și unde mai toarnă Băsescu?) Asta a fost doar o paranteză, pentru că Geoană nu mai este în cărți în politica autohtonă, ci joacă în altă ligă, fie și decorativ. E oricum ceva/cineva pentru România, chit că personajul este greu digerabil.
Să (ne) revenim! Dacă cel mai bine cotat politician român are doar o treime cotă de încredere, despre restul nu putem discuta, pentru că nu are sens. Cu totul altceva văd în aceste cifre… faptul că românii nu văd alternativa. Nimeni nu se ridică la nivelul unui personaj în care majoritatea să aibă încredere, de parcă ar conta cine votează, dar măcar așa de amorul artei democratice.
Unii vor spune că ei au încredere în Ciolacu (cum au încredere în gustul Covrigeilor de Buzău), în Drulă (cum au încredere în prioritatea lui numărul unu – Secția Specială), în Simion (cum au încredere în salvarea de la retrogradare a echipei Dinamo cu ajutorul galeriei), în cine vor ei au încredere, dar realitatea este că niciunul dintre aceștia nu reușește să capteze atenția majorității, să polarizeze masa critică a celor care s-au resemnat.
Una este opțiunea personală, alta realitatea de la urne, dacă mâine ar avea loc alegeri. Apropos, dacă 5 persoane merg la vot, PSD+PNL au împreună 51% în acest sondaj, deci tot același cuplu/anus contra naturii va fi la guvernare. Nu o zic eu, o ziceau alții când au cerșit voturile, și care apoi au zis că nu e chiar așa de rău să se ciumeze în grup.
Observați că printre cei de sus nu l-am menționat și pe Cîțu. Ar fi fost culmea, atât timp cât nici ai lui nu-l mai vor. Vedeți AICI de ce!
Mulți vor spune că neîncrederea în politicienii momentului vine pe fondul crizei actuale, când nivelul de trai scade de la o zi la alta, când lipsesc deciziile politice ferme, care să mai atenueze din efectele unei crize cu caracter mondial. FALS! Cel puțin la fel de prost gestionau și situațiile anterioare, criza sanitară, dar și ceea ce se întâmpla înainte de aceasta. De ce în viitor ar face-o mai bine, dacă sunt tot ei pe scena politică?
Când milioane de români îți pleacă din țară (unii spun că vreo 4-5, alții vreo 7-8 milioane), nu o fac neapărat din cauza sărăciei de aici, a veniturilor mizere în comparație cu prețurile produselor și serviciilor, acestea din urmă fiind aproape ca în vest; o fac în principal din cauza lipsei perspectivelor, a neîncrederii că, muncind aici, mâine va fi mai bine.
Pleacă pentru că văd că anumite categorii de bugetari privilegiați obțin de la stat (de la noi toți) venituri indecente de zeci de mii de lei/lună, fără să contribuie la consistența acestora. Pleacă pentru că văd că unii se pensionează ”din fragedă pruncie”, pe sume indecente, când abia ajunseseră la maturitatea carierei profesionale.
Ok, te-ai pensionat la 49-50 de ani, pentru că ai avut o profesie ”istovitoare”, dar te reangajezi după ce ai devenit pensionar, pentru că mai poți. Păi, mai poți sau nu mai poți? Și cât timp mai poți, alții îți plătesc ”pensioara”. Sunt acei alții care nici măcar nu mai cred că mai apucă să îți vadă prima pensie, la apusul vieții. Și mai bine că nu o mai văd, pentru că evită un infarct, deci tot acolo ajung, în loc luminat, în loc cu verdeață, acolo unde contribuabilii se odihnesc.
Este absolut firesc ca anumite categorii să aibă venituri decente, conforme cu pregătirea profesională, cu experiența și răspunderea pe care o au, dar diferența este mult prea mare față de cei care le susțin veniturile.
În aceste condiții (și am dat doar un exemplu care potențează nemulțumirea socială), când românii văd că pentru unii se poate, iar pentru cei care realmente îi susțin nu se poate, cum să mai aibă încredere politicienii care au ajuns la putere promițând că vor elimina aceste situații discriminatorii?
Mai vreți unul exemplu de decredibilizare a întregii clase politice?
Între anii 2000 și 2019, guvernul român a acordat și apoi a prelungit concesiunea gratuită a platformei Neptun Deep până în anul 2045. Ați reținut, da? CONCESIUNEA GRATUITĂ! În baza acestor decizii, Exxon Mobile și OMV Petrom, proprietarii concesiunii din anul 2008, au investit peste 1,5 miliarde de dolari în operațiuni de explorare.
Statul român (prin Romgaz) a ajuns să plătească un miliard de dolari (1,07) către Exxon în urma modificărilor legislației exploatărilor de gaze din Marea Neagră, modificări forțate în 2018 de Liviu Dragnea.
Acum, Romgaz (companie de stat), societatea unde statul român deține prin Ministerul Energiei puțin peste 70% din acțiuni, a cumpărat 50% din concesiunea și dreptul de exploatare a platformei denumită acum Neptun Deep… peste un miliard de dolari pentru ceea ce dăduse în concesiune cu titlu de gratuitate. Cei de la Exxon spun că suma investită a fost de aproximativ 1,5 miliarde $, dar că investițiile au fost sistate acum trei ani.
Poate că au făcut aceste investiții, nimic de zis și aproape imposibil de demonstrat faptic, raportat la valoarea declarată. Problema nu se pune că acum și-au vrut banii înapoi, ci că niște politicieni români au dat resursele țării cu titlu de GRATUITATE. Înțeleg că acesta a fost parte din prețul pe care România îl plătește pentru a fi în anumite structuri, nu sub ocupația estului, dar este încă un element care slăbește serios încrederea în clasa politică autohtonă, cea care nici măcar să comunice fair nu a fost capabilă. Ce să vedeți… nu clasa politică este cea care a plătit răscumpărarea, ci noi toți.
Cum să ai încredere în unii care promovează declarativ valorile vestului democratic, dar acționează ca mizerabilii care conduc acum Rusia?
