Îl cheamă Ștefan Giurgiu și e ploieștean. CreastiQ e site-ul unde își expune „nebunia”. Una atât de frumoasă, fiindcă din mâinile lui ies adevărate opere de artă. Într-o lume în care vechile meșteșuguri sunt pe cale de dispariție, iată că încă mai există tineri ce se încumetă să descifreze tainele unor meserii uitate. Cu migală, cu drag și cu multă, foarte multă pasiune.
Ștefan nu se străduiește deloc să impresioneze și nu își mimează sentimentele. Comunică la fel de bine cu omul, așa cum o face cu lemnul căruia îi dă formă, îi dă sens, îi dă viață. Știe ceea ce foarte mulți dintre noi am uitat. Să punem suflet și sinceritate în cuvinte și în fapte.
Ploieșteanul nu confecționează doar obiecte din lemn, ci și din alamă sau chiar hârtie. La unele stă 40 de minute, la altele și două zile. În funcție de complexitate, spune el. Nu duce lipsă de imaginație și nu îi este teamă să experimenteze. Ce nu îi place strică și o ia de la capăt. Până când prinde contur ceea ce el creionează în minte. Stă la o lucrare atât de mult cât îi cere sufletul. Când e coaptă în cap și inimă ideea, atunci mâna lucrează de la sine la făurirea obiectului care „prinde viață”.
Lucrează cu lemn domestic sau lemn exotic
„Croiește” după tipar sau…pur și simplu. Are fantezie și multă răbdare. Alege materialul în funcție de modelul pe care îl vizualizează. Lucrează în placaj simplu, placaj de aeromodelism sau lemn domestic, precum nucul, stejarul ori fagul. Nu îi este teamă nici să experimenteze lemnul exotic. Are lucrări absolut senzaționale, confecționate cu multă migală din mahon de Honduras, palisandru sau trandafir.
Ștefan face de toate. Pe parte de traforaj, acum se ocupă de ornamente de Crăciun. Adevărate bijuterii, unele miniaturale, altele pentru case și grădini. Găsești la el în atelier de la cutiuțe/ penare, stilouri din lemn sau acrilic, corpuri de iluminat care de care mai fanteziste, poșete din piele sau lemn, tablouri, dar și jucării din lemn, „așa, ca o revenire la copilăria de altădată, dar și pentru că le consider mult mai sigure și net superioare calitativ celor din comerț.”
Ploieșteanul care, din modestie, își ascunde talentul într-o aură de normalitate
Și-ar dori să își deschidă un „altfel” de magazin în Ploiești, însă, momentan, se limitează la vânzarea produselor sale online. Are comenzi în țară, dar și în străinătate. A pornit totul de la un hobby „cu scule puține și ieftine”, povestește tânărul. Un hobby pe care vrea să îl transforme, însă, într-o afacere. E conștient de talentul său pe care îl ascunde, cu mult bun simț și diplomație, într-o aură de normalitate.
„Fiecare om e talentat la ceva. Și ăsta e talentul meu. Îmi place ce fac. Aici, în atelierul acesta, mă regăsesc și mă redescopăr. Dau frâu liber imaginației și de aici vorba cu bulgărele de zăpadă. Totul capătă contur. Cel mai mult lucrez cu lemnul. Văd o formă, văd ceva și încep povestea. Mă inspir din tot ceea ce înseamnă natură. Pe lângă latura artistică, am studiat informatica, așadar, dincolo de viziune, aplic și partea rece, calculată pentru a desăvârși un obiect”, mărturisește Ștefan.
Lemnul are povestea lui. Atunci când povestea „cioplitorului” se suprapune peste povestea lemnului, atunci ia naștere arta. Iar Ștefan Giurgiu spre asta tinde. Asta visează, zilnic, cu ochii deschiși…
