Pentru el nu există nu pot, ci doar nu vreau! Cu toate că întreaga-i viață a fost o luptă. O copilărie tristă marcată de faptul că nu a avut cui spune „mamă” și „tată”, o adolescență în care resimțit din plin lipsa afecțiunii, dar și a sfaturilor pe care numai un părinte le poate da copilului său. Sebastian Moisescu, ploieșteanul de 23 de ani, a fost mereu băiatul „luat în plasament”. L-a durut, dar s-a ridicat. Mereu și mereu mai puternic. Astăzi, Sebastian este masterand la Psihologie. Vrea ca în câțiva ani să aibă propriul său cabinet. Și mai vrea ceva, când va fi să fie… O familie, un copil căruia să îi poată oferi toată dragostea de care el nu a avut parte.
Invitat „Acasă, în Prahova”, ploieșteanul Sebastian Moisescu a dat impresia unui tânăr timid, introvertit și extrem de sensibil. Pe alocuri, chiar așa este. Numai că, în spatele acestor trăsături se ascunde un caracter puternic.
Sebastian a fost dat în plasament la vârsta de 9 ani. Fără mamă, fără tată, doar cu o bunică ce i-a ținut și încă îi ține loc de familie. Chiar dacă viața l-a supus la încercări dure și mult prea greu de dus de către un copil, el a știut să țină mereu capul sus. Consideră că tot ce i-a fost dat să trăiască a avut un scop. A luptat să devină „lemevist”, a luptat să facă o facultate, iar acum este masterand la psihologie. S-a simțit mereu diferit față de alți copii, a avut nopți când a adormit plângând și momente când a fost pe punctul de a claca.
A tras aer în piept, însă, și s-a ridicat. De fiecare dată mai puternic. Inclusiv în momentul în care a primit teribila veste că locuința modestă a bunicii a luat foc. Inclusiv când s-a trezit fără un acoperiș deasupra capului, alături de singura persoană care i-a ținut și îi ține loc de familie. Din tot acel incendiu, Sebastian se bucură că a reușit să salveze ceva: în primul rând pe bunica pe care o iubește nespus și, în al doilea rând, biblioteca sa cu cărți rămase neatinse de flăcările ce au cuprins locuința.
A înțeles în acele momente cât de mulți oameni buni are în jur. A priceput ce înseamnă solidaritatea umană și susținerea unei comunități care nu a rămas indiferentă la tragedia lui.
Sebastian Moisescu poate fi un reper și chiar un model pentru tânăra generație. Un exemplu de ambiție și perseverență pentru depășirea propriei condiții. O luptă cu destinul pe care vrea să și-l scrie singur. Fiindcă, așa cum menționam, în viața lui nu există nu pot, ci doar nu vreau. Iar el vrea multe. Nu neapărat pentru propria persoană, cât pentru alții. Fiindcă dacă a învățat ceva în acești 23 de ani e că din partea ta plină a paharului, din porția ta de pozitivitate și optimism e bine să oferi și altuia… Chiar dacă nu ai mult sau poate nu ai deloc. Sunt momente când chiar și un cuvânt de alinare contează enorm. Așa cum a fost în cazul lui.
Înregistrarea integrală a emisiunii poate fi urmărită aici:
Da, voluntariat pe bani ! Studenții din Tg Mures de la Smurd iau cîte 2500 lei.Cine i nebun sa meargă gratis , dar nu mai mințiți!