M-am întrebat, deseori, ce simte un părinte în momentul în care al său copil primește diagnosticul cancer. Îi mai ajunge, oare, aerul pe care îl respiră? Sau ce e în sufletul acelui copil, ce înțelege el, la o vârstă fragedă, din lupta grea care îl așteaptă… Cu durerile fizice și cu mereu întrebarea pe buze: oare mâine va mai fi? Cu ce arme să te pregătești pentru a învinge o boală atât de hâdă… Simți furie! Simți neputință! Simți nedreptate! Ai vrea să te prăbușești, însă nu îți permiți! Lupta e urâtă și inegală, însă trebuie dusă… Nu ai voie să te resemnezi! Tu ești ,,omul mare,,, iar în tine, copilul lovit de un astfel de diagnostic, vede speranța de care se agață cu toată puterea mâinilor lui micuțe.
MagicEDU sau dreptul la școală al micuților cu afecțiuni oncologice
,,Anul acesta, de ziua mea, îmi doresc ca toate cadourile să se transforme în donații pentru copiii cu afecțiuni oncologice din Asociația Magic. Aceste donații se vor duce direct către MagicEDU pentru ca acești micuți să își poată continua sau finaliza studiile după lungi perioade de tratamente și spitalizare.”
Un mesaj care mi-a atras atenția și am vrut să știu mai multe. Am regăsit în spatele lui o femeie puternică, empatică, un om dornic să câștige oameni la fel de buni ca ea. Anca Huțu este o câmpineancă, mama a trei fetițe, care a înțeles cât de important este să poți scrie povești frumoase despre bine. În esență și nu în aparență! Într-o lume gri, măcinată de atât de multe probleme, ea a ales culoarea. Împachetează vise, alături de mulți, foarte mulți alți oameni frumoși, pentru copiii cu afecțiuni oncologice din Asociația Magic.
”Ca mamă, știu ce înseamnă riscul de a-ți pierde copilul”
”De anul trecut, colaborez cu Vlad Pop, inițiatorul proiectului Bursele MagicEDU. M-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să susțin copiii bolnavi de cancer să poată să se reîntoarcă la școală după chimioterapie. Am acceptat fără să stau pe gânduri. Fiindcă avem puterea de a transforma durerea… Iar eu, ca mamă, știu ce înseamnă durerea.
Acum 8 ani, am fost pe punctul de a -mi pierde unul dintre copii. Un examen tomograf și un diagnostic pe care am refuzat să îl accept. 40.000 de euro pe care trebuia să îi strâng în timp record pentru o operație în afara țării. Atunci am înțeles, cu adevărat, ce înseamnă mobilizare pentru salvarea vieții unui copil. Al meu! Atunci am înțeles ce înseamnă solidaritatea și …magia din oameni. De la familie, prieteni, cunoștințe, până la personalul spitalului în care eram internată cu fetița, am reușit să strâng suma necesară. Din fericire, RMN-ul făcut la o săptămână după diagnostic a arătat că nu se impune intervenție chirurgicală. Doar tratament și monitorizare. Și multă putere!
De atunci, însă, am înțeles ce înseamnă, ca mamă, să fii pe marginea prăpastiei și cât de important e să există o mână, zeci sau sute, care să îți tragă copilul înapoi. Atunci am înțeles că nu există fericire dincolo de fericirea și binele propriului copil. Fiindcă acest cuvânt ,,fericire,, are, dintotdeauna, chipul celor pe care îi iubim cel mai mult. Mi-am propus, atât cât pot, să fiu alături de copiii bolnavi și să pun necondiționat umărul la tot ceea ce înseamnă pentru ei șansă la viață, șansă la educație.”
Cărțile și caietele, un lux pentru părinții copiilor bolnavi de cancer
Proiectul în care câmpineanca este angrenată acum, MagicEDU, implică strângerea de fonduri pentru 100 de copii aflați sub tratament oncologic, copii care să primească burse lunare în valoare de câte 500 de lei pentru a putea să își continue școala după chinuitoare ședințe de chimioterapie și săptămâni, luni, chiar ani la rând petrecuți pe patul de spital. ,, Boala și tratamentul lasă urme adânci. Copiii se simt descurajați, își pierd încrederea în sine, au dificultăți de reintegrare la școală. Dificultățile nu sunt doar fizice, ci și cognitive și emoționale. În unele cazuri, mâncarea, hainele, cărțile și caietele devin un lux. Sunt descurajați total.
Magic EDU, povestește câmpineanca, nu este doar o investiție în educația acestor copii greu încercați de viață, ci și o investiție în motivația lor de a se lupta cu boala și de a avea o viață independentă după ce vor fi reușit să învingă lupta cu cancerul. Mai ales că familiilor acestor micuți ajung în imposibilitatea de a mai investi în educație, atât timp cât toata agoniseala lor se duce pe tratamente, drumuri, cazare… Avem nevoie de cât mai mulți oameni care să vindece. Nu cu pastile. Cu suflet, cu dăruire și dorința de a vindeca cicatricile de pe sufletele acestor copii.
”Suferința nu alege. Ea vine și te lovește direct în ce ai mai drag”
Anca admite că societatea românească încă nu e pregătită să se implice activ în ajutorarea altora, însă consideră că niște mici pași au fost făcuți în direcția asta. Niciodată, spune ea, nu trebuie să gândim la modul ,, copilului meu nu are cum să i se întâmple așa ceva. Suferința nu alege, ea, dacă vine, te lovește direct în ce ai mai drag. Iar într-o astfel de situație sunt zeci, sute de părinți ai căror copii nu mai știu cum arată chipul copilăriei. Viața lor se rezumă la seringi, perfuzii, tratamente dureroase și…un pat de spital. Și, cu toate astea, au puterea să zâmbească… De asta îmi doresc, acum, la împlinirea a 45 de ani, să primesc cel mai frumos cadou pe care mi-l pot închipui. O sumă, fie ea și echivalentul unui buchet de flori, care să meargă către sănătatea și educația acestor suflete. Nimic nu m-ar face mai fericită.,,
Anca și-ar dori ca, asemeni ei, să fie mulți, din ce în ce mai mulți… Pentru că puterea exemplului e importantă, spune.,, Dumnezeu ne-a înzestrat pe noi, oamenii, cu liberul arbitru. Stă, așadar, în puterea noastră ce alegem să facem și cum alegem să fim în viață. Dacă ne pasă ori suntem indiferenți. Eu am ales. Am ales să fiu om.,, conchide aceasta.
