Luna trecută, Dan Rădulescu, fost deputat USR de Prahova, în prezent profesor la Colegiul Carmen Sylva din Ploiești, a publicat strigătul de disperare al unui fost elev, care a ajuns student la Universitatea Națională de Arte București. Acesta a povestit cum și-a pierdut timpul la o facultate unde profesorii chiuleau sau veneau beți la cursuri. Pentru dezvăluirile sale, studentul a fost băgat în comisia de disciplină!
Edward Moonix, olimpic național la istoria artei în timpul studiilor efectuate la Colegiul Carmen Sylva din Ploiești, a postat pe Facebook un text despre experiența neplăcută pe care a avut-o ca student al Universității Naționale de Artă.
Ploieșteanul a dezvăluit că unii profesori veneau beți la cursuri sau chiuleau, astfel încât studenții nu aveau posibilitatea de a învăța ceva din tainele artei prelucrării metalelor.
Textul poate fi citit aici: Un fost elev al Colegiului Carmen Sylva din Ploiești dezvăluie dezastrul de la Universitatea Națională de Artă: ”Un profesor vine rar și beat, altul e complet nebun”
În urmă cu două zile, Edward Moonix a revenit cu un alt text, despre consecințele dezvăluirilor sale: în loc să înceapă o anchetă internă, conducerea universității l-a băgat pe el în comisia de disciplină! Postarea studentului:
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti; un student care și-a spus propria experiență (eu) în cadrul universității pe care o frecventa și încă o face, și mai exact în legătură cu doi profesori, care nu au fost numiți în mod public. Anyway… și acest student care (by the way, are situația perfectă la învățătură în primul an de master și a luat bursă de merit trei ani din cinci de când e în mediul academic) a fost chemat pe rând la decan, rector, directorul de departament și comisia de etică…
Și ce să vezi?! Directorul de departament încerca să sugereze că „a făcut din țânțar armăsar” și că ar trebui să-și regândească acțiunile (nu-s prost, știu ce se vrea a fi insinuat). Acum dădea de ultimul obstacol fantastic – comisia de etică – și chiar dacă acești profesori și reprezentanți, parte ai comisiei, dădeau într-un fel dreptate acțiunilor nesăbuitului de student , cu toate acestea discuția a deviat de la ce i s-a întâmplat legat de cei doi profesori ajungându-se, la faptul, ca cică el ar defăima universitatea. Care să nu uităm este pe locul 7373 în lume și 46 în țară din 48 de universități de stat! Deci problema n-a fost că studentul a trecut prin acea umilință, că a trecut printr-o depresie nasoală sau că și-a irosit aproape 5 ani de zile, ci marea problemă era imaginea inexistentă a universității.
Bun, deci dupa ce i s-a sugerat chiar cu niște cuvinte asemănătoare că dacă nu aduce dovezi pentru -> PROPRIA EXPERIENȚĂ <- tot el o să sufere consecințele și „o să fie sancționat”… Pentru ce? Ei știu… Însă studentului îi părea rău că nu umblă cu testul etilotest după el în facultate sau o camera de filmat în mijlocul frunții!
Atunci putem spune că sistemul educațional din România este, nu că beteag, poate chiar în moarte cerebrală!
PS: Dreptul studentului ( și nu numai) de liberă exprimare într-un spațiu public (mai ales) este garantat de lege, iar dacă el trebuie să fie adus la tăcere sau intimidat prin amenințări indirecte de gen ” tu o să fii cel sancționat”, atunci avem multe alte probleme.
Și-am încălecat pe-o șa și povestea e departe de a fi gata…
De unde a iesit romanul asta verde, Edward Moonix? Useristii exceleaza in promovarea alogenilor. Chiar daca un profesor de arte plastice vine cherchelit la ore, tot poate aprecia talentul, sau lipsa de talent a unui ipochimen, oricat de ” moonix ” este.
Asta se întâmpla peste tot. Eu personal in școala generală aveam profesor de matematica care venea “amețit” la școala și își bătea joc de elevi. (Aveam colegi care erau de la casa de copii iar acel profesor spre propriul amuzament in momentele de euforie ii scotea in fata clasei și făcea mișto de ei Numindu-i orfani fără viitor). Ajunsă la liceu, in anii terminali (XI-XII) am avut ca profesor o doamna, după părerea mea și nu numai, care nu își avea locul la catedră. O doamna care nu preda, obliga elevii sa vina la meditații deși ea in timpul meditațiilor își vedea de alte treburi sau pur și simplu trimitea elevii acasă (banii nu se returnau). O profesoara care punea note/absente in cancelarie, încheia medii după bunul plac. Și exemplele pot continua. Din păcate unii profesori din România distrug viitorul studenților/elevilor.