Scumpirea alimentelor a fost una dintre primele consecințe la ca omenirea s-a gândit, la începutul crizei sanitare. Nu erau necesare cunoștințe economice de specialitate pentru a putea intui că, muncindu-se mai puțin, vom avea mai puține produse.
Oferta bogată are drept consecință ieftinirea produselor, concurența obligându-i pe cei implicați să scadă prețurile pentru a putea vinde. La polul opus, împuținarea produselor de pe piață are drept consecință scumpirea acestora, fenomen cu care deja începem să ne confruntăm. Problema care se pune este amploarea fenomenului.
Publicația The Guardian citează un raport ONU, care analizează efectele crizei sanitare asupra tuturor domeniilor de activitate, în special sectorul alimentar.
„Lanţul de aprovizionare cu produse agroalimentare s-a redus din cauza COVID-19. Hrana a devenit mai scumpă şi, în unele regiuni, complet inaccesibilă. Aprovizionarea cu mâncare va fi o problemă mult mai complicată în 2021 comparativ cu 2020”, a declarat Agnes Kalibata, raportor special al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Conform unui raport global privind crizele alimentare, 183 de milioane de persoane au fost încadrate „în situaţie de stres” – la un pas de foamete acută şi cu riscul de a ajunge într-o situaţie de criză sau într-o stare mai gravă, în cazul confruntării cu un şoc sau un factor stresant, precum pandemia de COVID-19.
Este drept că fenomenul va afecta în special zona africană, zona de sud a Americii, apoi cea asiatică, unde deja prețurile alimentelor au cunoscut creșteri semnificative. Europa și SUA stau ceva mai bine din acest punct de vedere, având forța economică necesară să atenueze deocamdată acest șoc, însă dacă această criză sanitară va continua, nici continentul european și nici cel nord-american nu vor fi ferite de majorări ale prețurilor la alimente.
