Vă mai amintiți episodul din primăvară, când contrele președintelui Iohannis cu UDMR făceau ”deliciul” temelor de discuție extracovid?
Cu siguranță vă mai amintiți, fiind vorba atunci despre reintroducerea un proiect de lege referitor la autonomia Ținutului Secuiesc. PSD era acuzat atunci că susținuse tacit trecerea acelui proiect care ar fi ciuntit România.
În mod evident așa ceva nu se va întâmpla niciodată, dar tema UDMR a fost repusă pe tapet în preajma fiecărei etape preelectorale.
Față de situația din primăvară, când PNL guverna fără a avea probleme de unul singur, acum situația s-a schimbat radical. Alegerile de duminică, așa cum era previzibil, impun formarea unei alianțe care să își asigure susținerea parlamentară. Și cum PNL și USR PLUS nu adună peste 50% nici după redistribuirea voturilor, în cărțile alianței intră și UDMR.
Absenteismul românilor de la vot a favorizat, din nou, accesul UDMR în Parlamentul României, o formațiune pe criterii etnice, nu un partid politic.
Din momentul formării alianței, care va duce la instalarea unui guvern, validat apoi în Parlament, UDMR va avea o poziție care îi va aduce exclusiv avantaje. Fiecare cerere a maghiarilor va pune presiune pe noua alianță, iar cel mai mic refuz din partea PNL și USR PLUS va genera șantajul UDMR: ”dacă nu acceptați, ieșim și ne vedem la moțiune.”
Nu este deloc greu de anticipat ce va urma, însă două lucruri sunt momentan incerte: până unde va întinde coarda UDMR și până unde sunt dispuși să accepte compromisul ceilalți parteneri de guvernare.
Fiecare greșeală va fi sancționată drastic electoral, iar PNL și USR PLUS vor avea doar două variante: să accepte orice sau să piardă guvernarea. De cealaltă parte, nici PSD nu va putea forma o majoritate, incompatibilitatea UDMR-AUR fiind deja o certitudine.
