Într-o societate în care informațiile circulă după cum dictează interesele unor tabere potente politic și implicit financiar, se emit teorii cu titlul de ”adevăr absolut” cu scopul de a manipula.
Se invocă doar aspectele convenabile, paragrafe de legi scoase din context, practic, jumătăți de adevăruri care să manipuleze, dându-le oamenilor senzația că ”așa prevede legea”.
Tot așa s-a acreditat ideea că deciziile Curții Constituționale nu pot fi atacate și sunt aplicabile în momentul în care au fost publicate în Monitorul Oficial. Fals!
Ultima instanță care poate tranșa astfel de probleme controversate este poporul, prin intermediul referendumului, instrumentul care poate modifica legea supremă a oricărui stat – Constituția. Cum se derulează acest proces democratic?
S-a acreditat ideea că președintele este obligat să pună în aplicare decizia CCR, concret – demiterea șefei DNA. Nu discutăm aici dacă ”merită”, sau nu, să fie demisă, ci despre atribuțiunile, despre instrumentele legale ale președintelui României.
Acesta poate lua act de decizia CCR și se poate conforma, însă nu este singura sa opțiune, chiar dacă, așa cum spuneam, s-a acreditat ideea că este OBLIGAT să o facă. La fel de bine, președintele statului, indiferent de cum se numește, are la dispoziție varianta referendumului.
Concret, preşedintele poate să trimită o scrisoare Parlamentului, pentru a emite un decret de referendum, prin care să întrebe dacă doar ministrul Justiţiei poate numi şi revoca un procuror sau dacă doar preşedintele poate numi sau revoca un procuror.
Atenție la formulare, pentru că și aici se va încerca manipularea maximă. Poporul nu va fi întrebat dacă Laura Codruța Koveși trebuie să fie demisă, fiind întrebat cine are dreptul legal să o facă. În subsidiar, tranșarea prin referendum va avea efectul deciziei în privința fotoliului suprem al DNA, dar întrebarea corectă va fi cea de a doua, menită să reglementeze clar o problemă de competență instituțională.
Asumându-și această variantă, președintele Iohannis va juca inclusiv cartea propriului viitor, însă românilor ar trebui să le pese de viitorul țării, în ansamblu, nu de viitorul electoral al unui om, indiferent cum se numește acesta. În ambele variante, Klaus Iohannis riscă: dacă face referendum și pierde, riscă în următoarea perioadă să intre și el în procedura de suspendare și apoi demitere; dacă nu face referendum, riscă să își piardă propriul electorat.
Din nou, se va spune că omul de rând nu are pregătirea juridică pentru a lua o astfel de decizie, deși are dreptul legal să o facă prin referendum. Contrargumentul pentru acest tip de manipulare ar fi că nici pentru a merge să voteze în alegerile locale, generale sau prezidențiale nu este pregătit profesional, intelectual, însă o face, pentru că așa este în democrație. Dreptul de a alege la urne este valabil nu doar pentru desemnarea celor care ne conduc, ci și pentru tranșarea prin referendum a problemelor care țin de conflicte instituționale.
PSD-ul nu va putea spune că oamenii nu sunt capabili să ia o decizie în cunoștință de cauză, pentru că ar folosi exact argumentul cu care opoziția le ironizează electoratul și tipul de campanie utilizat pentru a capta electoratul considerat a fi mai puțin pregătit.
Pe noi nu ne interesează ce vor comenta partidele, cum se vor ataca și acuza reciproc, ci ne interesează tranșarea LEGALĂ a disputei. Abia după aflarea rezultatului referendumului, indiferent de decizia românilor, vom putea spune: ”ăștia suntem, atât putem, asta am decis”. Regula de aur a democrației va impune minorității să ia act de decizia majorități și să se supună. Abia atunci au fost epuizate toate variantele legale. După această etapă ne rămâne doar să funcționăm așa cum a decis poporul, iar până la următoarele alegeri să mai punem mâna pe o carte, să ne mai trimitem copiii la școală, nu doar pentru a face act de prezență. ci pentru a-și decide viitorul la urne, în deplină cunoștință de cauză.