Cu o zi în urmă, toată presa difuza știrea trecerii în neființă a celui mai mare comentator sportiv al României. Generațiile trecute de prima tinerețe au avut privilegiul să afle cum se comentează o competiție sportivă. Cei mai tineri pot afla din secvențele de arhivă. Dispariția marelui Țopescu are două semnificații.
La scurt timp după difuzarea știrii, rețelele se socializare s-au umplut de texte comemorative. Asta înseamnă că Țopescu nu a trăit degeaba, că a lăsat ceva în urmă, că a reprezentat un reper pentru multe generații. Frumos…
Va fi înhumat și tot ce va rămâne va fi amintirea. Se va vorbi din ce în ce mai rar, așa cum e legea firii.
Despre Cristian Țopescu se pot scrie enorm de multe, dar mă rezum doar la atât: omul acesta a furnizat toate detaliile posibile, în mii de ore de transmisiuni live, fără internet. Nu avea bara google, așa că a citit, s-a informat, a verificat și a spus tuturor. Cristian Țopescu a fost JURNALIST.
Nu are sens să reiau tot ceea ce s-a spus de bine despre domnia sa, drept care… Dumnezeu să-l odihnească!
Pot însă să fac o remarcă: după Țopescu vine o generație de… aproape nimeni. Cu tot respectul pentru puținii comentatori care se străduiesc să nu bată câmpii, fără a fi totuși remarcabili prin calitatea informațiilor furnizate în timpul transmisiunilor sportive, nu pot să nu constat la cel nivel a coborât acest domeniu, cândva ridicat la rang de artă de către Cristian Țopescu.
Să luăm ca domeniu de referință fotbalul. Știu, este nedrept față de celelalte sporturi, dar oferă imaginea completă a realității. Mulți dintre cei care citiți aceste rânduri sunteți pasionați de fotbal și urmăriți frecvent transmisiunile din campionatul intern, dar mai ales din Champions League și Europa League.
Vă mărturisesc că prefer să dau televizorul pe ”mute”, doar ca să nu mai aud ce fotbal de lumea a treia avem, cum ne umilesc ”granzii europei”. Când, vreodată, l-ați auzit pe Țopescu făcând varză România, indiferent de rezultat? Sunt competiții sportive cu învinși și învingători. Cu doar câteva săptămâni în urmă, echipe precum Barcelona sau Real Madrid, pierdeau la scor în Champions League. În astfel de situații, echipele românești erau ”măcelărite” de comentariile nemiloase ale unor indivizi care idolatrizează brand-uri, nu spiritul sportului.
La fiecare două fraze auzim cât valorează un jucător, ce bugete au alții, cu cine rupe patul sau ce mașină și-a mai cumpărat o vedetă din vest. Superlativele folosite excesiv, complet nejustificat, au ajuns să fie atât de diluate, atât de fără noimă, încât chiar și o flatulație a lui Ronaldo este subiect de știre sau prilej de osanale.
Comentariul sportiv, spun încă o dată, cu mici excepții, a ajuns să semene izbitor cu textele superficiale debitate prin emisiunile de can-can. Domnilor comentatori sportivi, care acum nu mai prididiți cu postări despre cât de mult a însemnat pentru voi Cristian Țopescu, despre cât ați învățat de la el, luați în calcul următorul aspect: În timpul unui meci comentat de Țopescu, în fața televizoarelor erau mii de sportivi români. Întrebați-i dacă acel tip de comentariu îi motiva, le dădea încredere și speranță. Repetați apoi experimentul, întrebându-i pe sportivii de acum, ce simt ascultându-vă comentariile, despre cât de ”galactici” sunt alții, și cât de vraiște sunt ai noștri. Poate așa veți înțelege, de ce inegalabilul Țopescu este cu adevărat o pierdere.