aboneaza-te la ziarul fara reclame

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

32190883_628707080856220_5116727958588882944_n.jpg

Pentru a nu arăta ca o țară cu viitorul consumat, România are nevoie de o poveste. Cum și Europa, pentru a arata că nu este un proiect eșuat, are nevoie de o poveste. Prin urmare, atât România, cât și Europa, au nevoie de o nouă poveste.

O poveste care să aducă, în sânul națiunii române și al celorlalte națiuni din Uniunea Europeană, speranța și încrederea. România si-a construit, din păcate, povestea de după revoluție pe sintagma “Merge și așa!”. Noua poveste trebuie să înceapă cu sintagma “Așa nu mai merge!”.

Povestea nu trebuie lăsată să fie scrisă de birocrați, cum de multe ori s-a întâmplat. Din comoditate, din indiferență, din neștiință, cetățeanul sau factorul politic au permis ca multe decizii importante să fie concepute de birocrați. Total greșit!

Birocrații concep decizii în baza cifrelor și nu în funcție de nevoile și așteptările oamenilor. Este si unul din motivele pentru care Uniunea Europeana nu a fost capabilă să transforme deviza “Unitate în diversitate” în realitate. Ori decizia trebuie modelată, trebuie să i se dea un conținut care să satisfacă atât oamenii, cât și rigoarea cifrelor.

Mulți cetățeni susțin astăzi, deloc neîntemeiat, că Europa a trecut de la “Europa incluzivă” la “Europa arogantă”, aroganță manifestată în raport cu cetățenii săi, dar și în raport cu statele membre.

Se vorbește astăzi de Europa cu două viteze și de legarea finanțării europene de respectarea standardelor statului de drept. Este o poziție pe deplin justificată a oficialilor europeni în raport cu decidenții politici din statele membre care încalcă angajamentele asumate sau țin pe loc țările pe care le reprezintă.

Numai că prin sancționarea unui stat din cauza comportamentului necorespunzător al unui decident politic sunt sancționați, de fapt, cetățenii acelui stat, adică fermierul care primește subvenție, studentul care călătorește și studiază prin programe cu finanțare europeană, tânărul întreprinzător care și-a deschis o firmă primind sprijin european sau care a atras fonduri pentru dezvoltarea activității firmei etc.

Ori atunci când se dorește sancționarea unui comportament nefiresc al decidenților politici dintr-un stat, decizia trebuie concepută de așa manieră încât să nu fie afectați cetățenii statului membru, ci decidentul responsabil de comportamentul respectiv, pentru că astfel riscăm ca numărul euroscepticilor să crească.

Povestea actuală are in centrul său statul, respectiv Bruxelles-ul.

Noua poveste trebuie să aibă în centrul său cetățeanul român și european. Povestea se construiește de națiuni, de cetățeni, fie direct, fie prin reprezentanții lor aleși, nu de birocrații de la Bruxelles sau din alte state membre.

Atunci când în centrul politicii naționale și europene va fi pus cetățeanul, dar nu declarativ, ci faptic, concret, vom putea vorbi de o poveste de succes atât a României, cât și a Uniunii Europene.


Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești