E suficient să ieși câteva zile în Occident pentru a realiza că mașina timpului funcționează. Când revii în România ai senzația că te-ai întors în timp cu cel puțin o jumătate de secol.
Încă de pe scara avionului de la Otopeni te macină întrebarea ”la noi de ce nu se poate?” Șoferul autobuzului, care te cară ca pe un sac de cartofi spre un aeroport nedemn de o capitală UE, a uitat să zâmbească. Vameșul te privește ca pe un potențial infractor sau, în cel mai bun caz, cu milă, întrebându-te parcă ”de ce te-ai mai întors acasă, fraiere?”
Pentru a ajunge în București trebuie să treci de hienele numite taximetriști. Străinii realizează abia la destinație că o cursă cu loganul galben l-a costat de trei ori mai mult decât biletul de avion. La noi de ce nu se poate stârpi acest fenomen?
Indiferent de destinația aleasă, Capitală sau DN 1, nu poți să nu remarci diferențele față de peisajul de ”afară”: gropi, noroi, gunoi, maidanezi, jeg. La noi de ce nu se poate păstra un mediu curat?
Remarcând mizeria în care ne scăldăm mi-am adus aminte de reacția emigrantului care a izbucnit în plâns când a aflat că a ajuns în România și nu Vest. L-am înțeles perfect. La noi de ce nu se poate trăi civilizat?