800x0_1505896107eda17099.jpg

Multe s-au spus despre atenționarea celor de la meteorologie ce s-a dovedit a fi o eroare profesională, însă acum aș aborda chestiunea din perspectivă personală, în calitate de destinatar al unor astfel de atenționări,  la reacțiile din acel moment, dar mai ales la cele viitoare.

 

Sceptic cum sunt, am trecut repede peste gândul cel bun – încă nu știu pentru cine bun- ce-mi zicea să închidem activitatea și să meargă toată lumea acasă, în siguranță. Mai perfid, gândul rău care cerea să rămânem, mi-a amintit că aveam o programare la medic pe la 15,30, deci merg mai întâi acolo și vedem cum arată vremea la 16, ora când intra în vigoare năstrușnicia. Intrat în cabinet sunt întâmpinat cu salutul „ce ziceți de ciclonul ăsta”?... prin fereastră o rază de soare ne lua însă peste picior. Discuția gravitează în jurul furtunii, asa că închei repede, cu un sentiment acut de vinovăție.

Un cetățean responsabil ia în considerare astfel de avertismente, acționează ca atare și nu îngreunează munca autorităților. Dacă totuși...nu voi regreta după? Cu o forță ce a paralizat adversarul, gândul bun mă determină să formez un număr de telefon și să dau anunțul: vine furtuna, plecăm imediat acasă. A mai incercat o ripostă celălalt cum că respectul pentru clienți... dar l-am doborât repede surprins și eu de ce forme subtile și viclene e capabilă natura umană.

”Vai de sufleţelul nostru care – când să fie mare – ni se cocoşă ca prostul proştilor dând ascultare

 

Cu mulțumirea că iată se poate și la noi, ca în statele civilizate în care astfel de atenționări sunt respectate si se acționează coordonat, am ajuns acasă, având însă o anume doză de așteptare. Nu, nu îmi doream dezastre, dar ceva acolo care să-mi justifice decizia, da imi doream. N-a fost să fie, nici la 16, nici la 18, nici mai târziu. În afară de blocajul infernal din București nu am văzut alt efect al atenționării.

Ce voi face data viitoare? Nu știu sigur, dar acum trebuie să las spiritul critic să se manifeste.

 

Pentru că noi nu reușim să ne manifestăm ca într-o țară normală. Și mă refer la toți slujbașii din orice serviciu de utilitate publică. La noi interesul public este interes personal. Acționăm în funcție de cum ne afectează pe noi. A fost dezastru la Timișoara și a fost criticată absența atenționării? Dăm atenționări și coduri care să ne pună la adăpost. Să nu fim responsabilizați personal.

Până în tragedia de la Colectiv de exemplu, orice spațiu era autorizabil, după Colectiv nimic nu mai întrunește condițiile. Închidem tot. La noi nu există norme clare, simple si fără echivoc.

Exemplu scurt: Inainte de tragicul eveniment, un agent economic întreabă la ISU dacă e nevoie de hidrant pentru avizul în cazul unei mici secții de producție. Raspuns: eeei, hidrant, nu este hidrant în sat? Ba da zice omul...păi atunci stați liniștit. Si liniștit se adresează cu dosarul pentru avizare, dar între timp avusese loc nenorocirea.

 

Păi nu se poate că nu aveți hidrant, mergeți la furnizorul de apă, însă cereți să vă asigure sursă continuă de apă!!! Se execută repede dar...cel de la apă...domnule vrei să mă bagi în pușcărie? Păi cum să îți dau scris că îți ofer sursă continuă de apă? Dacă are loc o avarie?

;

Ideea e că toți vor slujbe bine plătite, cu toate avantajele posibile dar fără să își asume responsabilități. Cu riscul de a nu se face nimic în țara asta.

Cât timp responsabilii din diversele domenii ale serviciilor de utilitate publică merg fie pe ideea mie ce-mi iese, fie pe să nu fiu făcut responsabil, nu va exista normalitate. Și cerem atât de puțin...normalitate.

Altfel...tuturor celor ce se cred stejari de neclintit, le-aș spune doar că adevărata furtună a nemulțumirilor populației nu a venit.