Aşa cum anunţam eu încă din luna august (na, că am ajuns să mă citez), Consiliul Local Ploieşti a mai vârât ieri 15 miliarde de lei vechi în contul recent realimentat al salubrităţii. Astfel, aşa cum anunţam eu încă din luna august (na, că mă citez din nou şi nimeni nu se autosesizează), suma cu care a fost majorat bugetul alocat la începutul anului pentru salubrizarea oraşului a ajuns la 50 de miliarde. Aşa se face că în anul crizei acute 2010 urbea lui Nenea Iancu va plăti pentru pentru salubritate suma istorică de 125 de miliarde. Foarte tare, nu? Asta se întâmplă în probabil singurul oraş din România în care în ultimii 20 de ani niciun primar şi niciun consiliu local nu au fost în stare să propună oamenilor un singur proiect social coerent.
Suplimentarea de ieri a făcut să-mi sară în ochi o altă situaţie pe care, recunosc, nu credeam că o să trăiesc atâta cât să-i fiu martor. Oricât de paradoxal vi s-ar părea, există dragii mei şi instituţii care lucrează în interesul cetăţeanului. În Ploieşti sunt trei: Garda de Mediu – condusă de Ştefan “Oase” Popescu de la PDL şi Regia Autonomă de Servicii Publice – condusă de Răzvan “Finul lui Semcu” Lungu de la PNL şi Consiliul Local. Cele două instituţii conduse de cele două superbe exemplare ale directorimii pusă în scaun de politic au lucrat săptămâna trecută în interesul firmei Rosal Ploieşti reprezentată de cetăţeanul Prigoană Silviu de la PDL. Deci în interesul cetăţeanului, după cum spuneam.
Despre ce e vorba? Pentru că în scurta şi intensa colaborare cu firma cu pricina, Lungu a dat verde la plata către Rosal a contravalorii unor servicii de genul: strângerea de pe teritoriul oraşului într-o singură lună a molozului care ar fi rezultat din demolarea a 40 de case cu amprentă de 100 mp sau plata unui măturător pentru 12.000 de mp în 8 ore sau măturarea străzii Radu de la Afumaţi de vreo 24 de ori în cinci zile, bugetul pentru salubritate şi deszăpezire a fost transferat rapid din contul statului în contul privatului. Din cauza asta, Lungu a trebuit să vină de vreo două ori cu ochii umezi şi ciocu-n piept în faţa consiliului local pentru a solicita suplimentări ale bugetului alocat salubrităţii. Fiecare solicitare a fost susţinută de motivaţii dintre cele mai incredibile cum ar fi: “ne trebuie bani pentru că Rosal a strâns iarba care creşte prin asfalt” sau “ne trebuie bani pentru că nu mai există bani în buget”. De fiecare dată, mătăuzele concupiscente de la PDL, PNL şi PNG au votat majorarea.
Marţi însă, aşa cum spuneam, a fost o cu totul şi cu totul altă poveste. Lungu a venit în faţa consilierilor cu o somaţie cu poze pe care i-a dedicat-o Garda lui Fane şi cu următoarea motivaţie: “dacă nu-mi daţi 15 miliarde, mă amendează Oase”. Mătăuzele de la PDL, PNL şi PNG au votat bineînţeles “pentru”, iar banii vor trece rapid rău de tot în conturile Rosal.
Ce vreau să spun cu asta? Păi vreau să subliniez cu câtă rapiditate, amabilitate şi disponibilitate au lucrat ziua în amiaza mare trei instituţii ale statului – Consiliul Local, Garda de Mediu şi RASP în interesul cetăţeanului Prigoană.
Închei întrebându-te preafericit auditoriu dacă în felul acesta eşti tratat şi tu în fiecare zi de către aceleaşi instituţii ale statului?
P.S.: Pentru că tot nu se miră nimeni, pot să pun pariu că bugetul pentru salubritate va mai fi majorat odată până la sfârşitul anului pe motiv că nu mai sunt bani pentru deszăpezire. Şi o să mă citez din nou fără ca cineva să se autosesizeze!
