Un proiect de Consiliu Local, care cu siguranță trebuie revizuit, postat pe site-ul municipalității, ar urma să dea posibilitatea asociațiilor sportive, cluburilor sportive ori persoanelor autorizate să închirieze sălile de sport ale unităților de învățământ din Ploiești la o chirie modică de 0,04 lei/mp/h. N-am nimic cu sportul, ci dimpotrivă, dar o astfel de chirie e mai degrabă bătaie de joc, în condițiile în care ploieștenii care își înscriu copiii la astfel de cursuri suportă cotizații lunare de 1.500 – 2.000 de ori mai mari.
Înainte de aprobarea unui astfel de proiect le propun aleșilor locali să facă o vizită pe teren și să se intereseze cam cât îi costă pe ploieștenii care își duc odraslele la astfel de cluburi profesionale, asociații și alte forme de promovare a sportului. Sfatul meu este să nu-și decline adevărata identitate, ci să se dea drept părinți, pentru a afla cât este cu adevărat cotizația. Cu siguranță mulți patroni de astfel de cluburi și asociații sportive se vor supăra, însă până la proba contrarie sunt convinsă că nimeni nu face acte caritabile, chiar și dacă municipalitatea pune la dispoziție bazele sportive ale școlilor aproape moca. Iar asta este poveste veche. Poate așa, aleșii vor afla că, de fapt, în spate nu stă numai devotamentul unor patroni de cluburi sportive și asociații de a atrena copiii ploieștenilor, ci dezvoltarea unor afaceri prospere. Sunt curioasă să aflu câți copii figurează cu adevărat în baza de date ale acestor cluburi, ONG-uri și aociații și câți sunt cu realitate în sălile de sport ale unităților de învățământ. Le mai recomand aleșilor să-i întrebe pe părinți dacă primesc facturi pentru banii plătiți drept cotizație, iar directorilor de școli să le solicite o situație a echipamentelor sălilor de sport din municipiu. Așa ar afla că acele săli, închiriate de ani buni, nu au echipamente, iar de regulă, pentru ca orele de sport, cele de la clasă, să se desfășoare în condiții normale este necesară contribuția tot a părinților pentru achiziționarea de corzi ori de mingii. Inițiativa ar fi fost lăudabilă dacă, de exemplu, în hotărâre era prinsă obligativitatea ca elevii doritori ai școlilor unde se vor practica astfel de tarife vor urma cursurile gratuit. Simpla menționare că anumiți copii fără posibilități sunt susținuți de către respectivele cluburi sau asociații nu reprezintă o garanție că așa se întâmplă în realitate. La proiect nu au fost atașate date statistice și nici performanțe obținute de respectivele societăți sau ONG-uri, apărute precum ciupercile după ploaie. În rest, proiectul are un scop nobil: „iniţierea respectiv antrenarea copiilor în diverse sporturi (aikido, volei, baschet, handbal, karate, etc.), absolut necesare pentru a stimula mişcarea în rândul elevilor şi chiar performanţa sportivă. Se pune accentul pe antrenamente realizate într-un cadru organizat şi profesionist, alături de antrenori dornici să se scrie despre viitorul sportului românesc în unităţile de învăţământ din Ploieşti”… Bla, bla, bla… Aș putea spune că e mai degrabă o mașină de făcut bani. Și dacă tot a venit vorba de copii și performanțe, cei de la CSM când vor fi sprijiniți cu adevărat de municipalitate?