Dacă primarul Ploieștiului ar fi fost președintele unei asociații de locatari…

Atunci când crezi că poți sau vrei ca alții să creadă asta, deși nimic nu te recomandă pentru poziția deținută, îți trec prin cap tot felul de ”artificii” care să inducă în eroare pe oricine se îndoiește de capacitățile tale. Dacă ești un om capabil, pur și simplu faci, nefiind necesar să depui eforturi pentru a demonstra ceva. Faci, oamenii văd și apreciază, iar lucrurile își urmează cursul dorit.

Am sintetizat două tipologii pentru a ilustra diferența dintre oamenii mici și oamenii capabili. Să facem un exercițiu de imaginație, plasându-l pe primarul Ploieștiului într-o zonă administrativă, așa cum îi place, dar una mult mai mică decât pălăria care de trei ani îi tot cade peste ochii umezi din diverse motive, altele decât bunătatea.

Andrei Volosevici a fost votat pentru încă un madat în fruntea Primăriei Ploiești, urmare a realizărilor din primul mandat, dar și urmare a dezastrelor administrative de după primul său mandat. Puțini au știut că în spatele primarului s-a aflat o echipă care a muncit pentru tot ceea ce s-a realizat atunci, însă oamenii au sperat că schema de lucru se va repeta. Până la urmă, conta mai puțin cine este pe scaun, ci cine muncește, dacă este lăsat să o facă.

După cum probabil observați, după trei ani din actualul mandat, Ploieștiul este într-o stare jalnică, cum poate că niciodată nu a fost. Gravă nu este starea actuală, ci grav este ceea ce va urma, pentru că, în afară de datorii peste datorii, actualul primar nu face absolut nimic. Aaa, scuze! Face scandal din orice și aruncă vine pe oricine altcineva, doar pe propria persoană nu.

Și nu ai cum să nu te întrebi cine este de vină, privind la cum au evoluat relațiile cu cei din jurul său. Nimeni nu-i mai este prieten. Are ”prieteni” noi, garnitură în permanentă schimbare. Va veni și rândul lor să fie umpluți de zoaie. În fapt, actualii prieteni sunt cei pe care mai ieri îi înjura și pe care îi considera cei mai mari dușmani. Dar, nu este o surpriză, dacă nu uităm că politica este o curvă. Politicienii nu! 🙂

Evident, în zona administrativă nu este despre prietenii, ci despre echipă, dar baza de relaționare este cam aceeași. Nu este singurul vinovat pentru starea jalnică a acestui oraș, dar a ales să fie în frunte și a fost ales pentru asta. Cu alte cuvinte, asumarea face parte din tot pachetul despre care suntem nevoiți să discutăm.

Exercițiu de imaginație: Dacă Andrei Liviu Volosevici ar fi președintele/administratorul unei asociații de locatari (probleme administrative cu variante de răspuns)

I. Ar stinge lumina pe scară, ca să plătească alte cheltuieli administrative?

1. Da, că doar nu o să se creadă locatarii în zile de sărbătoare și să confunde utilitatea cu destrăbălarea numită iluminat ornamental de sărbători
2. Da, ca să aibă de unde să își încaseze indemnizația de administrator de asociație
3. Nu, pentru că e greu să nimerești un întrerupător din motive de balans

II. Ar asculta pe la uși ce vorbesc vecinii?

1. Da, pentru că așa poate afla cine îl mai votează și cine nu, pentru ca apoi să îi poată amenința
2. Nu, pentru că oricum nu-i pasă
3. Nu, pentru că oricum poți turna opozanții (locatarii nemulțumiți) și fără un motiv anume

III. Ar repara acoperișul nerefăcut de mulți ani, ca să nu le mai plouă celor de la ultimul etaj în apartament?

1. Nu, dar ar promite că accesează fonduri pentru asta
2. Nu, pentru că el nu stă la ultimul etaj
3. Nu, pentru că proiectul ar fi fost făcut de fostul administrator, despre care crede că este un bou

IV. Ar zugrăvi pe casa scării unde tencuiala stă să cadă?

1. Da, dar direct peste găuri, ca să nu mai piardă timpul cu astuparea lor
2. Da, dacă scara ar fi zugrăvită în roșu și cu câteva dâre de alb, ca să vadă viitorii săi noi colegi de partid că e dedicat noii opțiuni (cum a mai fost dedicat și altor culori, de fapt… tuturor celorlalte)
3. Nu, să-și facă singuri locatarii, el nefiind ales pentru astfel de nimicuri

V. Ar fi de acord cu tot felul de construcții neautorizate (ilegale) în zona sa de competență?

1. Nu, sub nicio formă! Poate doar dacă prietenii au și ei o bucățică din ce se ridică
2. Nu, pentru că asta ar strica firul ierbii, caz în care se duce de suflet voba sa preferată din campanie
3. Da, dar cu o condiție: măcar lui să nu-i blocheze accesul în apartament.

VI. Dacă ar vedea gunoi pe scară, ar lua măsuri?

1. Nu, pentru că el crede cu tărie (ați prins-o p-asta?) că descompunerea este calea de urmat, scutind astfel cheltuielile cu strângerea și depozitarea gunoiului
2. Da, dacă firma care strânge nu îi mai este pe plac
3. Nu prea, pentru că asta ar reduce considerabil timpul alocat hidratării

VII. Ar convoca ședințe de asociație, ca să dea vina pe locatari pentru ceea ce el nu e capabil să rezolve?

1. Da, cu plăcere. Cu cea mai mare plăcere.
2. Da, pentru că a citit undeva că ironia poate masca propriile neputințe și tot ironia poate trece drept atributul inteligenței
3. Da, pentru că nici să bei singur nu e o mare plăcere

VIII. Ar face alianțe cu vecinii pentru (teoretic) o mai bună administrare a blocului?

1. Da, pentru că toți sunt niște proști, iar el e o pogorâre divină printre loazele din bloc, o binecuvântare administrativă pentru ei. Să zică bogdaproste pentru că îl au și le este contemporan!
2. Da, pentru că oricum mâine poate schimba tabăra
3. Da, pentru că el chiar crede că oricine trebuie să se simtă onorat că îl are
4. Da, pentru că toți ceilalți sunt atât de proști, încât uită că a el a fost în alianță cu oricine, de câte ori a vrut. La fel și în opoziție.
5. Da, pentru că trădarea e o virtute
6. Da, pentru că mereu se găsesc idioți utili care să îl accepte sau reaccepte
7. Da, pentru că altul mai bun nu au găsit. Bine, asta pentru că nu există altul mai bun!

IX. Credeți că va mai candida pentru încă un mandat în fruntea asociației de locatari?

1. Da, pentru că obrazul subțire cu cheltuială se ține, iar cel gros nu percepe oricum ”palmele” de la locatari
2. Da, pentru că nu e puțin lucru să faci administrație la firul ierbii, după ce ai pârjolit iarba
3. Da, pentru că nu te costă nimic să minți cu nerușinare
4. Da, pentru că nu te costă nimic să dai vina pe ceilalți
5. Da, pentru că dacă le dai o bomboană la final oamenii uită
6. Da, pentru că atunci când ratezi finanțări pentru asociație tu nu pierzi nimic, salariul fiind oricum intrat la timp
7. Da, pentru că ai suficient de multe obligații de acoperit față de cei care te-au susținut
8. Da, pentru că unde mai e plăcerea să îți bați joc de oameni, dacă nu ești deasupra lor?
9. Da, pentru că există fraieri care să te creadă și există oameni fricoși care să nu te contrazică și să se dea din calea ta.
10. Da, pentru că mai sunt încă multe lucruri de distrus și ar fi păcat să nu mergi până la capăt
11. Da, pentru că încă mai crezi că ridicatul tonului și amenințarea țin loc de argumente.
12. Da, pentru că atât timp cât nimeni nu protestează cu adevărat, ar fi și păcat să nu îți bați joc în continuare
13. Da, pentru că în comisia de cenzori de la asociație mai e loc și pentru alte rude și prieteni, nu doar pentru nași și obedienți mai mult sau mai puțin cointeresați
14. Da, pentru că te poți lăuda că ai bani de căldură, chiar dacă pentru asta i-ai împrumutat pe toți, fără să te preocupe să produci tu plus valoarea din bugetul unui loc cu potențial fantastic de mare. În fond, pentru propria incompetență vor plăti ceilalți, nu tu, cel care încă nu a realizat că nu e etern.

* Indiferent de ceea ce credem fiecare despre propriile persoane, în viață există o limită. Mai devreme sau mai târziu, ea este atinsă pentru că nimic nu e etern. În urma noastră rămâne ceea ce am făcut sau ceea ce am distrus.

Alegerile ne aparțin și, pentru că toți avem părți bune sau mai puțin bune, cumva trebuie să găsim echilibrul. Nu le știm pe toate și nu putem pretinde la nesfârșit că ceilalți sunt vinovați pentru propriile noastre neputințe. Bine, putem pretinde la nesfârșit și asta, dar în acest caz problema este una medicală, situație în care ne declinăm competența. Încă mai sperăm să fie doar o rătăcire, deși nu înțelegem de ce trebuie să ne plătim taxele și impozitele pentru așa ceva.