Regele Charles al III-lea face o vizită în România. Este prima vizită în afara Regatului Unit, după ce a fost încoronat. Iubește România și se vede. Nu-i lucru ușor să reciți din Eminescu în limba română și să le spui românilor să își iubească țara.
Nu întâmplător și-a cumpărat mai multe proprietăți în România. Și nu întâmplător casa în care doarme când vine aici este deschisă turiștilor în restul anului. Sunt multe de spus…
Este într-o vizită privată, nu una cu caracter oficial. A venit unde îi este drag, să se relaxeze. Vizita privată presupune o oarecare intimitate.
Cu excepția dineului cu scorțoșii noștri, de ieri, de la Cotroceni, regele Charles pare să aibă un program ”lumesc”
Astăzi, la Valea Zălanului, a organizat un picnic cu localnicii, cu oamenii obișnuiți, oameni pe care mai marii noștri îi desconsideră. Le e silă să se vadă cu ei, dar să mai dea și mâna. Regele a dat, chiar în aceste momente am văzut cum stă de vorbă cu ei, mergând pe jos prin sat.
Dacă nu ai vedea, ai zice că nu e adevărat. Poate cel mai important rege din lume, cel mai popular, cel la care întreaga planetă a fost și este atentă, face un chefuleț cu românii de rând. Știu, ”chefuleț” sună poate nepotrivit cu statutul Majestății Sale, dar asta face… se poartă ca un OM, pentru că asta este… un OM.
Aici am vrut să ajung!
Să vă rog să vă gândiți la toți, atenție!!!, la toți bășinoșii noștri, niște tiriplici ajunși pe te miri ce funcție, care brusc se văd mici Dumnezei pe Pământ. Nu te mai cunosc, nu te salută, nu vor să mai dea ochii cu tine, plebeul, cu excepția perioadelor de campanie electorală, când se vede scârba din zâmbetul forțat, din amabilitatea falsă. Sunt atât de sufocați de propriile flatulențe, încât te miri de cum reușesc să mai respire.
Îi vezi atât de ”importanți”, atât de plini de ei. Și știți foarte bine că nu vorbesc acum doar despre parlamentari, despre cei din guvern. Până și unele secretare de la primării de vârf de munte sunt la fel de ”importante”. Unele, nu toate.
Directorași de instituții inutile sau unele cu bugete ”tentante”, cei mai mulți ajunși pe calea sinecurismului, toți sunt importanți. Poți trece de ei, de impertinența și autosuficiența lor? Foarte rar. Cei care diferă de cloaca asta sunt atât de rari, încă parcă ești tentat să le faci statuie, să îi clonezi, poate-poate…
Mai mult decât atât, bășinoșii noștri (nu mă scuz pentru exprimarea colocvială!, Nu, nu!), își trag câte o viloacă, de regulă izolată, împrejmuită cu ziduri de cazemată, proprietate însușită abuziv, nu de puține ori păzită de interlopii pentru care lucrează în realitate. Nu te poți apropia de proprietățile lor, nu că ai vrea asta, dar să te mai cazezi precum într-una din casele regelui Charles.
Spuneam că Majestatea Sa, Regele Charles al III-lea, tocmai a organizat un picnic la care a invitat sătenii de rând, vecinii… dacă-mi permiteți. Pe banii lui. La noi e ”ușor” invers. Spre exemplu, paranghelia din vârful Ministerului de Interne, făcută pe banii polițiștilor de rând, cotizanții adică, dar la care tocmai ei nu au fost invitați. (Detalii AICI)
La noi, în Ploiești, la modă e șaorma. Bine, din donații, sponsorizări, oameni de bine. Și noi suntem claponi și mușcăm asta. Nimic nu e gratis…
Asta e marea diferență, asta este ceea ce separă pentru totdeauna un om educat de niște parveniți. În final, în același pământ ajung, dar depinde cum.
