O zi de miercuri absolut banală… O tură de cumpărături la market absolut banală… Și, în toate acestea, nu se poate vorbi de banal atunci când avem de a face cu vocabularul tinerilor, înjurăturile lor capătă forme diverse și complexe.
Să fim serioși… toți am fost tineri, toți am înjurat și înjurăm în continuare. Dar, acum, parcă mai mult ca oricând, ce se aude din gura liceenilor depășește orice imaginație. Creativitatea lor depășește granițele imaginabilului, iar dacă auzi fetele ce organe „posedă”, te întrebi dacă nu cumva evoluția umanității a venit cu completări pentru noua generație.
Discuție pe un ton ridicat între o elevă și un elev de liceu, ieri, într-un market din Ploiești: „Auzi, băga-mi-aș p…” și nici nu am auzit continuarea pentru că vocea cristalină care rostise aceste vorbe m-a făcut să mă întorc brusc. Odată cu mine s-a mai întors un client, care își punea cumpărăturile în sacoșă și angajatul firmei de pază a magazinului.
Deși era evident că toți ne-am întors dintr-un singur motiv, suava reprezentantă a sexului frumos (despre care am aflat că era dotată cu ceva suplimentar), nu s-a sinchisit deloc și și-a continuat nestingherită prelegerea. Mai încurcat părea a fi interlocutorul ei, care observase reacțiile noastre, și nu știa cum să o ghideze mai rapid spre ieșirea din magazin.
Degeaba. Domnișoara nu părea a da vreun semn că s-a sesizat în vreun fel…
„-O avea, dom’ne?
-Nu știu, dar ea așa zice…
-O credem?
-Păi dacă ea zice?…”, a fost dialogul scurt desfășurat între client și reprezentantul pazei, doi oameni în floarea vârstei, nicidecum moșuleți scofâlciți…
Tot dialogul s-a petrecut de față cu eleva „dotată” care, impasibilă, și-a continuat cascada verbală.
Citește și: A trecut Crăciunul, a trecut și Paștele… măcar de mâine începem și noi să mai muncim?
În timp ce ea își introducea organe „complementare” în tot felul de situații și persoane, cei doi dialogau, iar eu mă întrebam dacă ea știa măcar să scrie corect „băga-mi-aș”, dacă tot îl folosea cu așa patos.
Toți am înjurat la vârsta respectivă și, așa cum spuneam și mai devreme, încă o facem. Dar nu cred că alte generații, la vârsta liceului, o făceau atât de des, atât de mult, atât de tare și atât de… în public, fără niciun pic de bun simț, așa cum se face în ziua de astăzi.
Până și băieții de acum ceva vreme își băgau (și ei chiar aveau ce) pe un ton mai scăzut și cu ocheade în toate părțile, chiar și în momentele lor de bravadă.
Fetele de acum însă își bagă ce n-au (cred…) în toți și în toate, în gura mare, în public, fără niciun fel de jenă de nimeni și de nimic. Și, dacă le face cineva observație, sunt convinsă că habar n-au cu ce au greșit.
Îmi amintesc pe vremea filmelor dublate de Irina Nistor: „Fuck!”, iar traducerea ei era „ăăă… Du-te dracu’!”, evident încurcată de traducerea explicită a respectivei expresii.
De ce făcea asta? Crede cineva că nu știa ce înseamnă „Fuck!”? Sau că nu avea voie să traducă exact? Ba daaa, știa și avea voie, dar bunul simț, educația, o făceau să fie reținută în traducere.
Citește și: Când singura ta dizabilitate e nesimțirea. „Vedeți vreun handicapat pe aici? Eu nu!”
Astăzi bunul simț a dispărut, iar educația… nici nu mai putem comenta pe baza ei, că lipsește cu desăvârșire în majoritatea situațiilor.
Nu, nu este prima oară când glasuri cristaline își bagă ce n-au pe unde apucă, dar pentru mine a fost prima dată când am putut asocia glasul cu figura. Și a fost șocant. Sincer, deși auzisem de ani de zile expresiile, mai ales vara, când este geamul deschis, întotdeauna am considerat că vocile aparțin unor categorii aparte. Dar m-am înșelat.
Glasul de ieri a fost asociat cu o figură a unei liceene de 16-17 ani, perfect normală, „average”, cum se descriu ei între ei, și nimic la ea nu prevestea organele suplimentare pe care le poseda. Cred că tocmai de aceea a și fost atât de șocant pentru mine.
Din păcate „cool” astăzi înseamnă să-ți bagi și să-ți scoți, verbal, fată fiind, ceea ce nu posezi în tot ce nimerești, în diverse variante de exprimare iar, dacă te pune cineva să scrii ce spui, „bagam-ias” pare să fie varianta aleasă. Băga-mi-aș în ce hal am ajuns! ☹