”Pentru cine, domnule, să se facă? Nu vedeți că nu suntem în stare să păstrăm nici măcar pinul pe care îl avem? Nu merităm nimic!”, îmi spunea cu ceva timp în urmă un ploieștean. Îl înțeleg, dar doar parțial sunt de acord. Să vă explic și de ce…
Am primit de la un alt ploieștean imaginea care ilustrează acest text. Sunt din nordul orașului, zona Castor. Un loc de relaxare, cu o masă și două bănci.
După cum se vede, cineva s-a gândit că ar fi păcat să nu le distrugă și s-a străduit să o facă. A și reușit… Ce a câștigat? Poate aprecierea câtorva amici la fel de microcefali (nu mă refer la dimensiune, ci la capacitatea de stocare și procesare neuronală pe persoană fizică).
Și nu este singurul loc vandalizat din Ploiești. Aproape că nu există parc destinat copiilor care să nu fie seara revendicat de puștani teribiliști. Unii doar stau de vorbă, alții aștern covoare de coji semințe și ambalaje, iar pentru unii dintre ei principala distracție este să distrugă.
Greu cu educația, dar mult mai ușor cu un sistem Big Brother
Nimănui nu-i place să fie supravegheat la fiecare colț de stradă, în fiecare parc. Realitatea este că nu poți supraveghea fiecare metru pătrat, dar dacă altfel nu se poate, dacă în țările civilizate funcționează cu rezultate foarte bune, atunci ar fi foarte bine să se facă și la noi.
În plus, să nu fie doar un sistem de decor, ci principala sursă de identificare și sancționare pentru cei vinovați de acte de vandalism sau alte fapte comise în spațiul public.
La fel de adevărat este că oamenii simt nevoia să vadă poliția locală în stradă, prezentă cu mai multe patrule prin toate cartierele. Și-ar justifica astfel salariile deloc mici, iar domeniul public ar avea mai multe șanse să fie protejat.
Citește și ”O stație din Târgoviște vs una din Ploiești. Să ne ofticăm sau nu?”
Cam acestea sunt motivele pentru care spuneam că doar parțial sunt de acord cu acel ploieștean. Poate că unii dintre noi nu merită mai mult, dar ce facem cu ceilalți care merită? Încă mai cred că sunt majoritari.
