Păcănele, case de pariuri, bănci, covrigării și farmacii… pe fiecare stradă cu profil comercial sunt înșirate repetitiv. Abia dacă mai găsești un magazin cu nădragi sau orice altceva util. De ce așa? Pentru că am devenit o nație de oameni săraci și speriați, dar dispuși să încerce orice, sperând că vom avea o șansă la mai bine sau la salvare. Fals!
Ceea ce se întâmplă în jurul nostru reprezintă ”oportunitatea” de a deveni mai săraci, mai bolnavi și mai… proști. Să nu e fie frică de cuvinte, de cele care reflectă starea în care ne aflăm și pentru adâncirea căreia ne dăm concursul zi de zi.
Mirajul îmbogățirii și frica de boală
Cu reclamele la păcănele și pariuri sportive să zicem că s-a mai rezolvat în sensul restricționării difuzării stresante la TV. Fenomenul nu dispare, fiind evident că oamenii încă mai visează la calea spectaculoasă și izbăvitoare de sărăcie. Nici statul nu este interesat în combaterea fenomenului, fiind chiar părtaș la susținerea lui, pentru că impozitarea jocurilor de noroc reprezintă o sursă importantă de venit la buget. Cu toate acestea, apreciem ca pozitivă inițiativa legislativă trecută la vot de Senat, chiar dacă amendamentele au îndulcit-o. Citește știrea AICI.
Și dacă tot s-a făcut ceva bun, să se continue în acest sens, cu o altă mare problemă existentă în spațiul public: bombardamentul de reclame la farmacii și ”medicamente”. Am folosit ghilimelele pentru că nu sunt chiar medicamente, ci suplimente care ”ar putea” să facă bine. Rareori se precizează în trecere că sunt suplimente, construcția spoturilor fiind menită să sugereze că sunt mai mult decât oferă. În plus, unele îți taie pofta de mâncare, dacă te nimerești pe difuzare chiar când ești la masă: explicându-ți cum scuipi sânge, eructezi, flatulezi cum să nu-ți pută membrele inferioare…
Și uite așa, torpilați mediatic cu panacee, în special oamenii în vârstă dau năvală și cumpără fără noimă tot felul de pilule, fără să știe dacă au sau nu nevoie, fără să consulte un medic, fără să-și facă analize. Mai mult decât atât, nici măcar nu realizează că unele dintre aceste produse le-ar putea face rău, în cazul în care au și alte afecțiuni despre care nici nu știu încă. Poate, unele sunt chiar bune în anumite condiții, dar luate anapoda pot face rău. Și câți bătrâni pot sau au chef să citească puriceii din prospecte. Și câți înțeleg ce citesc?
”Am văzut la tv și am și eu simptome, deci mă duc să cumpăr…” Nu tu certitudinea necesității reale, nu tu un dozaj stabilit de un medic specialist. Luați la grămadă, faceți-vă carduri de reduceri și ”profitați” de ele, adică luați și mai mult, că e mai ieftin. Ăsta pare să fie singurul criteriu… Falsa amabilitate a actorașilor care sunt farmaciști în spoturi este realmente nocivă, nicidecum benefică așa cum se pretinde.
Farmacista bună și bătrânelul supărat
Am să vă redau, pe scurt, o scenă la care am asistat cu 3-4 ani în urmă, dar care în contextul pe care vi-l propun azi merită povestită.
Mă pricopsisem cu o pneumonie, am fost la doctor și apoi la farmacie, cu rețeta… În fața mea, un bătrânel este întrebat de farmacistă ce dorește.
-Am probleme de circulație și am văzut la tv că medicamentul X mă scapă de durerile de picioare. De la circulație e. Vreau două cutii, să am în casă.
Calmă, farmacista îl privește îngăduitoare și pare să își asume rolul pe care l-ar fi avut medicul de familie, dacă bătrânelul ar fi trecut pe acolo:
-Înainte de a vă da ce doriți, explicați-mi cum se manifestă ceea ce vă deranjează. Ați fost consultat, ați făcut analize sau v-ați pus singur diagnosticul?
-Nu-mi trebuie, doamnă! Nu dau eu șpagă la nenorociții ăia. Reclama e clară și eu simt exact la fel. Știu și eu ce am nevoie, că am o vârstă și-s trecut prin viață.
Dialogul a continuat preț de câteva fraze, în aceeași notă. Deși lăudabile, eforturile farmacistei se loveau de zidul de știință medicală dat de trecerea anilor, nu de studii de profil. Acum, farmacista ar fi putut fi doar o comerciantă de suplimente, mai ales că din așa ceva trăiește în bună măsură. Îi dădea bătrânelului ce solicitase, era oricum fără rețetă și scăpa de el. Doar că, respectiva era chiar o farmacistă adevărată, care nu se afla acolo doar ca să vândă, ci mai ales să ajute. I-a dat decisiva:
-Nu mă deranjează să vă dau ce vreți, dar înainte de asta aș vrea să vă spun că acest supliment poate să vă facă mult rău, dacă aveți alte afecțiuni asociate celei pe care presupuneți că o aveți. Știți, inima nu mai este la fel de tânără și ar fi păcat să vă asumați riscuri. Eu zic să vă faceți totuși analizele.
-Adicăăă… pot să o pățesc? Mă gândeam că dacă nu îmi face bine, rău oricum nu îmi face. Pfff… m-ați pus pe gânduri.
Bătrânelul se întoarce brusc și bolborosește ceva în drumul spre ieșire… ”Ai dreacu cu reclamele voastre…”
Nu știu câte farmaciste sunt ca respectiva, sper că majoritatea, dar nu mă pot pronunța pentru că nu prea frecventez comerțul cu ”sănătate”. Nu sunt tentat nici de melodioarele stupide din spoturi, care mi se par absolut respingătoare, nici de falsa amabilitate a advertiserilor care promit mașini, reduceri și alte basme. Încă puțin și oferă cazare gratuită în farmacii, doar să cumperi de acolo orice, înlocuind astfel cele trei mese pe zi, că doar ai cu ce umple mațul… cu medicamente tip suplimente.
Și dacă tot am amintit de spoturi stupide, e unul pe care ghinionul mi-l scoate permanent în fața ochilor. Un nene cu plete și o chitară minusculă le cântă unor meseni ceva cu suplimente pentru sănătatea ficatului. Îi privește cu insistență pentru a-i obliga cumva să cânte și ei, iar ăia se conformează de parcă au o condamnare cu suspendare, dar cu pedeapsa accesorie de a-l acompania pe menestrelul cu ficat sănătos. Să le urmăriți fețele și veți înțelege că cineva i-a forțat să facă asta. Nu ai cum de bună voie sau pe o sumă modică să accepți să te prostituezi artistic în halul ăla. N-ai cum…
Pe cale de consecință, apreciez că o lege care să mai taie din elanul prostirii în masă ar fi oportună, chiar dacă asta ar însemna falimentul multor entități media. Până la urmă, ele sunt părtașe la îndobitocire și își merită soarta. Cât despre ”vedetele” care susțin îndoparea cu medicamente, spuneți sincer: v-a determinat vreodată Adrian Enache să băgați pastile în voi cu nemiluita? Nici măcar la antivomitive?
