Vine luna Mărțișorului și toate tarabele s-au umplut deja de așa-zisele mărțișoare, care sunt, de fapt, chinezării produse pe bandă rulantă care nu au nimic de a face cu tradiția mărțișorului.
Mărțișorul care se oferă în dar este de fapt șnurul, acea împletitură alb/roșu care simbolizează dragostea împletită cu puritatea. De-a lungul timpului, mărțișorul a devenit de fapt micul obiect care se prinde de șnur și se poartă la piept.
Pe vremuri, mărțișoarele erau lucrate manual, cu dragoste și pasiune, iar cea care purta un mărțișor se spune că primea din energia celui ce lucrase micul obiect. Era un moment deosebit cel al prinderii mărțișorului în piept.
Acum nu mai este cazul, mărțișorul a ajuns un obiect comercial, o sursă de venit pentru cei care se aprovizionează de la Doraly, iar mulți o văd ca pe o obligație. Din păcate, acesta este adevărul…
Cum se apropie luna martie, începe goana după mărțișoare: „Câte fete ai în clasă? Câte profesoare?”. „Câte colege ai la serviciu?”. „Câte fete sunt în familie?”. Și tot așa… Este o sursă de stres și aproape nimeni nu se mai bucură de sosirea mărțișorului.
Coșarul, ghiocelul, trifoiul cu patru foi, simboluri ale norocului, lucrate pe vremuri manual, din lut, lemn sau croșetate, au fost înlocuite, treptat, de fel de fel de gablonțuri ieftine (sau mai scumpe), din metale diverse, cu pietre sau fără, care, invariabil, odată primite ajung pe fundul unui sertar sau, de multe ori, direct la gunoi. Și atunci de ce mai oferim mărțișoare? „Pentru că așa se face!”. „Pentru că trebuie!”.
Citește și: Lista zonelor din Ploiești unde pot fi comercializate mărțișoare. 100 de locuri în centrul orașului
Unii, mai practici, au înlocuit mărțișoarele cu cutii de bomboane cu care își servesc colegele, prietenele sau fetele din familie. Alții preferă să ia flori.
Puțini au rămas cei care caută, un mărțișor adevărat, lucrat manual, cu grijă și atenție. Puțini sunt cei care mai caută tradiționalul, mulți fiind mai preocupați să nu cumva să „nu iasă la număr” mărțișoarele cumpărate.
Ce-ar fi dacă, anul acesta, am căuta mărțișoare românești, lucrate manual? Ce-ar fi dacă, anul acesta, am alege tradiția și calitatea în detrimentul cantității? Ce-ar fi dacă am încerca să oferim un mărțișor din suflet?
Știu, e greu, nu e la îndemâna oricui, dar, dacă măcar câțiva ar face un efort, am putea să reînviem tradiția Mărțișorului.
Weekendul acesta este cel în care toată lumea „se aprovizionează” cu mărțișoare. Vom merge și noi să vedem oferta de pe piața din Ploiești. Vom încerca să facem o statistică legată de câte mărțișoare chinezești vs tradiționale românești există. Și da, vom reveni cu detalii.
Până atunci, luați mărțișoare românești și, dacă nu vă permite bugetul, mai bine optați pentru bomboane. Chinezăriile aurii de prost gust care se găsesc la tarabe nu înseamnă decât bani aruncați și nu au nicio legătură cu tradiția mărțișorului!
Cum ți se pare subiectul?
