În loc de deszăpezire, / Din lehamite și lene, / Un incompetent gândește, / Că zăpada ce se-așterne, / În trei zile se topește.
Și se roagă prin biserici
Să dea Dumnezeu căldură,
De la soare; Că-i mai simplu,
Când e totul “mură-n gură”.
De ce să mai creadă oare,
În speranța ce-o zidește
Lumânarea din altar?
Într-un ceas, tot se topește!?
Și lumina zile, poate
Ar acoperi-o orbește,
Căci oricum, când vine seara,
În văzduh ea se topește.
Iară untul, dimineața,
Dacă l-ar lăsa pe sobă
L-ar mânca cu lingurița,
Căci oricum, el se topește.
Schiorii în loc de pârtii
Ar avea piscine-n pantă,
Trambuline-n loc de schiuri,
Căci zăpada se topește.
Și la patinoar ar merge
Ca să prindă câte-un pește,
Cu cizme de gumă-n spate.
Oricum, gheața se topește!
Ciocolata doar ar bea-o,
N-ar mai fi bucăți, firește.
Pentru că oricum se știe,
În stomac ea se topește.
De lehamite și lene,
Un incompetent gândește:
Ce deszăpezire, nene?
Las’ că, oricum… se topește!
