Abia aștept să treacă sărbătorile! Telefonul meu are nevoie de o pauză de bâzâit și creierul meu de o vacanță în ceea ce privește detaliile organizării (de către alții) a serbărilor la școală și grădiniță.
Ca în fiecare an în apropierea sărbătorilor, grupurile de whatsapp ale părinților se activează. Iar când ai mai mult de un copil în sistemul de învățământ, totul devine de-a dreptul hilar.
În ce mă privește am așa: 1. Grup de grădiniță cu educatoarele, 2. Grup de grădiniță fără educatoare, 3. Grup de gimnaziu cu diriginta, 4. Grup de gimnaziu fără dirigintă, 5. Grup de liceu cu diriginta, 6. Grup de liceu fără dirigintă.
Așa că la mine, înainte de sărbători, la începutul anului școlar sau la sfârșitul acestuia, este o adevărată feerie pe telefon, mai ales seara, când se adună mămicile de pe la treburi și încep „organizările”. Sincer, abia apuc să spun un DA…
Știu că sunt percepută de majoritatea părinților ca una cu nasul pe sus, ca una fără inițiativă… de către toți părinții înscriși în cele ȘASE grupuri de whatsapp. Dar, sincer, la cum îmi bâzâie mie telefonul în luna decembrie, inițiative mai îmi trebuie să iau. Nu, mulțumesc! Și nu îmi pasă cine și ce crede…
Urăsc grupurile de whatsapp de când s-au inventat. Le recunosc utilitatea însă. Este mult mai ușor pentru un profesor, diriginte, învățător sau educator să transmită părinților ceea ce dorește să transmită, fără a mai fi nevoie să contacteze pe fiecare în parte. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de ce trebuie să mulțumim atât?!?!?!?
Citeşte şi: Este corect ca părinții să doteze grădinițele? La o astfel de unitate preșcolară din Ploiești, aceștia au cumpărat inclusiv aparat de aer condiționat
Să dau un exemplu: Copiii au avut serbare și cadrul didactic pune pe grupul de părinți o fotografie. Urmează cascadele: „Mulțumim!”, „Ce frumoși sunt!”, „Mulțumim!” de încă 10-15 ori, plus inimioare, pupicei, floricele și emoticoane. Și fiecare floricică sau „Mulțumesc” reprezintă un bâzâit pe care nu-mi permit să-l ratez, în ideea în care se transmite ceva important. Eu de unde să știu de unde e mesajul? Am două grupuri de whatsapp și la serviciu…
O vreme am găsit soluția: am oprit notificările pe toate cele șase grupuri. După două zile mi-am dat seama că ratasem un mesaj al uneia dintre educatoare cu privire la ce trebuia copilul să aducă la grădiniță a doua zi. Apoi, după încă două zile, am constatat că ratasem mesajul dirigintei cu privire la opțiunile pentru cărțile de Crăciun. Așa că… mi-am repornit notificările, ce să fac…
Un alt exemplu: „Am luat aranjamentele! Vă plac?” și, pac, poze pe grup(uri), pentru că „aranjamente” am la toți copiii, pe toate grupurile. „Daa!”, „Vai, ce frumos!”, „Vai, mulțumim!” plus pupicei, inimioare și floricelele de care vă ziceam mai devreme… Și uite-așa o țin de o perioadă bună.
Citeşte şi: De ce a ajuns serbarea de la grădiniță un factor de stres și efort financiar pentru părinți?
Partea cea mai urâtă este că m-am cam obișnuit cu bâzâitul și… nu prea îl mai bag în seamă. Am ratat astfel liste de cumpărături, mesaje de la copii sau, uneori, mesaje de la serviciu. Am ajuns să-mi urăsc bâzâitul telefonului în luna decembrie!
Mă uit uneori, când am timp, pe listele cu discuții de pe grupuri și mă minunez. De unde, oare, or găsi mămicile astea atâta timp și atâta energie pentru a se da peste cap și a organiza o serbare sau… o chetă? Eu abia am timp să răspund cu DA sau NU la ce se propune.
Iubesc vacanțele și urăsc sărbătorile! Așa am ajuns. Numai în vacanțe îmi suport telefonul, iar punctul maxim de stres îl reprezintă luna decembrie. În fiecare an mă rog să trec cu bine și fără vreo izbucnire de nervi această perioadă.
Poate pentru mulți ar putea părea neimportant, dar stresul produs de grupurile de whatsapp „dăunează grav sănătății”, mai ales a celei mintale. Așa că, repet, „Abia aștept să treacă sărbătorile!”. Sper ca telefonul meu să reziste până atunci și să nu cunoască întâlnirea cu vreun obstacol dur, denumit, de obicei, „perete”. 😉
