Încă de alaltăieri Moș Nicolae a umplut ghetuțele copiilor cuminți cu jucării și bucurii. Pentru a păstra acest spirit mereu vesel al lunii dedicate celor mici, m-am gândit să vă recomand pentru acest week-end două filme despre copilăria privită prin ochii de adult și invers.
Vârsta vine cu compromisuri…
Recomand aceste două filme tuturor adulților care au uitat mult prea repede faptul că au fost și ei, cândva, copii; și deasemenea copiilor care visează să zboare de lângă părinți pentru a deveni, mult prea curând, oameni mari.
Filmul mai vechi este o poveste frumoasă despre un puștan de numai 13 ani care într-o zi, când îi este refuzat accesul la una dintre atracțiile parcului de distracții, pe motiv că nu are înălțimea adecvată, își pune o dorință; aceea de a fi mare. Și tocmai pentru că dorința i se îndeplinește peste noapte… nu vă dezvălui mai multe 😉. Rolul principal este intepretat de Tom Hanks (nominalizat la Oscar pentru acest rol), un actor care încă de atunci promitea că va deveni unul dintre cei mai titrați artiști de la Hollywood. Partenerii lui din această poveste frumoasă sunt regretatul Robert Loggia (Scarface, Independence Day, etc.) și frumoasa Elisabeth Perkins, a cărei fizionomie, nu știu dacă și vouă vi se pare dar se aseamăna izbitor cu cea a tinerei actrițe fenomen Millie Bobby Brown (Enola Holmes, Stranger Things, Godzilla vs Kong, etc.).
Detaliul de aici este acela că există o întreagă pleiadă de actori mari, cărora li s-a oferit inițial rolul principal din acest film, rol care, din diferite motive i-a revenit în final, lui Tom Hanks. Iată-i enumerați aici, ca într-o listă cu invitați la premiile Oscar: Harrison Ford, Kevin Costner, Warren Beatty, Gary Busey, Dennis Quaid, Matthew Modine, Albert Brooks, John Travolta, Sean Penn, Andy Garcia, Robert de Niro.
Filmul mai nou este de această dată, despre un personaj feminin care se trezește în aceeași postură cu cea a eroului nostru din filmul de mai sus. Însă scenariul peliculei de față, pe lângă faptul că nu are nimic în comun cu cel anterior, el păstrează și o cu totul altă linie de desfășurare a poveștii. Și chiar dacă vârsta puștoaicei din film este tot 13, aici povestea decurge într-un alt ritm, cu o altă intrigă și-un deznodământ total diferit. Personajul feminin, interpretat cu candoare de Jennifer Garner este acompaniat de cel jucat, atât de natural, de Mark Ruffalo, care face un rol foarte convingător.
Detaliul de aici este că, acum, chiar și după 18 ani de la lansarea filmului, una dintre cele mai iubite scene rămâne cea a dansului “Thriller”, în care Garner împreună cu Andy Serkis (în rolul șefului) și Mark Ruffalo dansează în tandem pe binecunoscuta melodie a lui Michael Jackson. Actrița a mărturisit recent că aceasta rămâne în continuare, scena ei favorită din toate timpurile, mai ales pentru că, ei i-a plăcut întotdeauna dansul.
Filmele:
Filmul mai vechi: Big (Vreau să fiu mare); An: 1988, Regia: Penny Marshall; Cu: Tom Hanks, Robert Loggia, Elisabeth Perkins; Gen: Aventură, Fantezie, Comedie.
Filmul mai nou: Azi 13, mâine 30 (13 going on 30); An: 2004, Regia: Gary Winick; Cu: Jennifer Garner; Mark Ruffalo, Andy Serkis; Gen: Aventură, Fantezie, Comedie.
…dar și compromisurile au vârsta lor.
Ca să păstrăm viu firul celor două filme de mai sus, am să vă propun pentru astăzi două melodii despre părinți și copii. Versurile melodiilor si videoclipurile lor vă vor spune dealtfel mai multe despre asta.
Prima melodie este o piesă a solistului country Billy Dean si este o baladă care celebrează inocența copiilor, conștientizându-i în același timp pe părinți despre minunile pe care le au lângă ei, încurajându-i să le arate zi de zi dragostea și afecțiunea lor, prețuind fiecare moment în preajma acestora, deoarece timpul trece iar copiii noștri cresc mult prea repede. Detaliul de aici este acela că, Richie McDonalds, co-autor al acestei piese si lider vocal al grupului Lonestar, a lansat piesa de față împreună cu formația sa, în același an dar cu 3 luni înaintea lui Billy Dean, “furând startul” față de acesta. Dean nu i-a purtat pică pentru asta, ei rămânând în continuare, buni prieteni.
Cea de-a doua melodie este interpretată de Ronan Keating, fost solist al trupei Boyzone. Piesa este despre relația dintre părinte și copilul său, despre sfaturile de viață pe care tatăl i le oferă fiului și despre trecerea inerentă a timpului. Începând cu anul 1999, Keating a vândut în calitate de artist solo, peste 20 de milioane de albume în intreaga lume, asta pe lângă celelalte 25 de milioane vândute în calitate de membru al trupei irlandeze. Detaliul de aici este acela că în videoclipul de față, apare și cântă alături de Keating, chiar autorul piesei, nimeni altul decât Cat Stevens (pe care vi l-am pezentat mai pe larg, într-o ediție precedentă), cântăreț care, odată cu convertirea la islamism și-a schimbat numele în Yusuf Islam.
Melodiile:
Prima melodie: Let them be little; Artist: Billy Dean; An: 2004, Gen: Pop, Country.
A doua melodie: Father and son; Artist: Ronan Keating ft. Yusuf; An: 2004; Gen: R&B