Ne place să ne auzim vorbind, avem momente de delir, visăm frumos și exprimăm ce am visat… Indiferent în care dintre cele trei variante ne încadrăm, nu ar strica să trecem și prin filtrul rațiunii ceea ce verbalizăm, ca să nu ne facem de râs.
În cazul în care suntem pe scenă, la stand up comedy, atunci putem face lumea să râdă. E chiar indicat. Atunci când deținem o poziție precum cea de premier, nu prea se încadrează demersul umoristic. Cum altfel am putea să catalogăm următoarea afirmație a premierului Nicolae Ciucă, prezent la conferința „Smart diaspora – în învăţământ superior, ştiinţă, inovare şi antreprenoriat”…
”Avem peste 4 milioane de români, buni profesionişti în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea, care susţin economii importante ale ţărilor europene, fie angajaţi fie derulând propriile lor afaceri.
Avem medici, profesori, informaticieni, cercetători, membri ai comunităţilor academice şi ştiinţifice din toată lumea, care prin priceperea şi creativitatea lor contribuie la progresul societăţilor din care fac parte.
Dincolo de aspectele formale şi instituţionale, ei sunt parte a naţiunii române şi îi aşteptăm să se întoarcă acasă atunci când vor considera de cuviinţă.
Prin acţiunile noastre guvernamentale am iniţiat o serie de proiecte care pun bazele transformării României, creşterii calităţii vieţii şi dezvoltării economiei. Un drum ferm asumat la nivel guvernamental prin reformele şi investiţiile începute, care vor aduce multe schimbări în bine şi vor transforma ţara noastră în societatea şi locul unde să îşi dorească să se întoarcă românii care studiază sau muncesc acum în străinătate.”
Ca să nu pierdem timpul, îi excludem din start pe cei plecați la verificat de buzunare și la interpretat diferite piese pseudo-muzicale, care storc mila publică pentru un bănuț. Nici pe cei cu trafic de diverse, de la prafuri și până la carne vie. Vorbim strict despre românii plecați pentru un trai mai bun.
Premierul zice că sunt 4 milioane. Aș fi tentat să zic că sunt mai mulți, dar și 4 milioane înseamnă enorm, undeva între 20 și 25% din populația României. Așadar, aproape un sfert din populația acestei țări a luat calea pribegiei, sătulă de promisiunile de mai bine de aici, promisiuni care nu s-au concretizat niciodată. De ce s-ar concretiza acum?
Voi, cei plecați, spuneți ce v-ar determina să reveniți în România…
Lăsați-o pe asta cu dragostea de țară, că nu e cazul. Dorul de casă… da, dorul de familie… da, de prieteni… da. În afară de aceste argumente, vă rog să ne spuneți care ar mai fi de enumerat aici.
Unii dintre români au avut succes în afară și continuă să aibă. Sunt oameni remarcabili, care indiferent de meserie, au demonstrat că nu sunt nimic mai prejos decât alte națiuni. Nu puțini au strâns și ceva bănuți, unii s-au gândit să revină și să clădească ceva aici, după modelul în care au excelat în afară. Cunosc câțiva care au revenit, au eșuat ”grație” încă mizerabilei birocrații de la noi, a combinațiilor politice și administrative. Unii au plecat din nou.
În plus, dacă românii plecați în afară s-ar întoarce masiv, cine ar mai trimite miliarde pe an în țară, bani care ajung în consumul care încă mai dă senzația că economia noastră ar avea ceva funcțional. Nu mai producem nimic esențial. Resursele nu ne mai aparțin, agricultura nu produce pentru noi, prelucrarea nu mai există, deci la ce să te întorci, la ce să mai speri?… Dacă s-ar întoarce cei plecați, să muncească pe salariile de la noi, s-ar duce de suflet și o bună parte din consumul despre care vorbeam.
Mi-l și imaginez pe bietul premier, invitat la conferință… Ce o fi fost în sufletul lui?… Cum să le zică el că îi așteaptă acasă, că a început reforma, dar că nu știe nici naiba încotro ne îndreptăm? Măcar a adăugat la finalul alocuțiunii: ”îi aşteptăm să se întoarcă acasă atunci când vor considera de cuviinţă.” De fapt, asta e și problema… au motive să considere că e cazul să se întoarcă?
Ca mulți dintre voi, am rude și prieteni afară. Ne-am văzut de curând, la ei ”acasă”. Niciunul nu ar vrea să revină, deși cea mai mare bucurie este când se întorc pentru câteva zile în țară. Nici la ei nu e bine, situația din acest an degradându-se constant, dar în niciun caz nu ca la noi.
Aștept cu interes, în secțiunea de comentarii, să ne spuneți celor rămași aici ce motive ați avea să reveniți, în curând, în România, exceptându-le pe cele de natură sentimentală, legate de familie. Nu știu, poate simțiți nevoia să achitați contribuțiile aici, să susțineți pensii speciale, salarii nesimțite în administrație, hoarde de nepoate și amante angajate la stat. Sunt și ei/ele niște suflete și cumva nu trebuie lăsate fără speranță. Dacă și lor le dispare licărul din ochișori, țara asta chiar se duce de râpă… Ar fi păcat, că tare frumoasă mai e. De ce să mai stați la cozi, să votați vreun soi de schimbare, când uite ce ați votat și cine e la putere? Aveți toate motivele să reveniți.
