Amenzile voastre de mediu nu ne fac mai sănătoși! Să le spună cineva asta și responsabililor de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Garda de Mediu!
Onest
Ploieștenii au avut de suferit dintotdeauna atunci când a fost vorba despre poluare. Am copilărit într-o vreme când balustradele balcoanelor din cartierul Nord erau albe în fiecare dimineață din cauza pulberilor toxice în suspensie eliberate de vechea fabrică DERO de lângă Cablul Românesc.
Într-o vreme a adolescenței când dacă plecam în vreo călătorie cu trenul, chiar și pentru o zi, la întoarcerea acasă, la apropierea trenului de gara din Ploiești, începeam să simt în nări un miros puternic de gaz petrolier. Bineînțeles că mirosul ăla nu îl simțeam deloc în timpul celorlalte zile din an când îl respiram zilnic bine-mersi, fie la școală, fie pe maidan ori acasă dar cu siguranță îl simțeam ori de câte ori reveneam, de oriunde, la Ploiești.
Nouă, ploieștenilor, ni s-a spus dintotdeauna “găzari” și unii dintre noi chiar ne mândrim cu asta. Eram numiți așa pe bună dreptate pentru că aici au existat dintotdeauna câmpurile petroliere, aurul nostru negru și tot aici se rafina și țițeiului țării dar și alte produse chimice și petrochimice derivate. În schimb, tot aici, la Ploiești și în împrejurimile acestuia plutea întotdeauna în aer miasma aceea letală…despre care pe atunci, nu știam că este nocivă.
Citește și Rafinăriile Petrobrazi și Vega, amendate cu 100.000 de lei de Garda de Mediu
După 1990 au început să se facă mici demersuri pentru combaterea poluării, însă pașii erau mici și modești, pentru ca abia după intrarea țării în UE să se întreprindă câte ceva mai acătării în acest domeniu. Cam de pe atunci, marii poluatori au fost obligați să-și modifice politicile de mediu și au implementat unele tehnologii de protejare a sănătății oamenilor.
Protest
Acum, în anul de grație 2022, instituțiile statului român, onor enumerate mai sus, ce credeți că se mulțumesc să facă? Vă spun eu. Constată post factum și aplică amenzi. De parcă amenzile lor ne fac pe noi, mai sănătoși… Păi dacă ar aplica niște amenzi cu adevărat usturătoare și nu ar cerși din când în când niscai mărunțiș ieftin de la corporații, cred că Ploieștiul ar fi cel mai bogat oraș din țară cu cele mai bune politici de mediu!
Ei bine, ce credeți? Nu are nimic din toate astea! Are în schimb niște teoreticieni de mediu care, cu scris tremurat, aplică din când în când, temători, câte o ”amenduță” ieftină în valoare de câțiva bănuți, care până și ăia se varsă undeva în sacul cu gură largă de la buget și care, Dumnezeu mai știe unde se duc apoi?
De fapt, bănuim cu toții unde se duc! Se duc pe studii de fezabilitate pentru autostrăzi și porturi strategice la Marea Neagră care nu se mai construiesc niciodată, pe studii de impact pentru protejarea “pădurilor patriei” care se taie oricum în draci pentru export, pe CET-uri nefuncționale și ADI-uri inutile care eșuează lamentabil în unica lor îndatorire: livrarea apei calde către ploieșteni…sau pe agenți letargici de politie locală care pierd ziua sforăind prin autospeciale, “păzind” monumente ridicate în cinstea eroilor sovietici.
Detest
Reprezentanții agențiilor și organismelor astea publice de protecție a mediului, adică cei care ar trebui să se afle numai și numai în slujba cetățenilor și nu a celor care i-au nominalizat pe pozițiile lor călduțe, ar trebui să ne comunice, de fiecare dată când aplică micile lor amenzi, ce măsuri tehnice concrete și ce termene de îndeplinire le-au impus poluatorilor pentru ca aceștia să NU le mai trimită locuitorilor urbei, pe calea aerului și a apei, moartea lor nevăzută.
Acești funcționari ar trebuie să facă în așa fel încât, prin mijloacele coercitive de care dispun, să PREVINĂ poluarea, nu să o “combată” cu amenduțele lor timide.
Otrăvirea permanentă și susținută este un proces ireversibil care duce la moartea sigură a individului și nu poate fi combătută cu amenzi. Poluarea se combate ante factum!
Nu-i bat obrazul celui care vrea mă suprime!…
Îl închid până-și revine!
Pentru că el a devenit un real pericol pentru mine!
Din păcate, funcționarii noștri “de la mediu” ne comunică sec, prin adrese cu antet, faptul că “în urma sesizărilor unor locuitori din zona” cutare, au aplicat amenzi. Așa, si?!? Ați aplicat amenzi, șiii?!? Dacă ați aplicat amenzi, credeți că președinții multinaționalelor alea nu mai pot să doarmă noaptea de grija mărunțișului pe care i-l cereți voi, de altfel niște sume infime în comparație cu profitul lor măsurabil în miliarde?
Sau credeți că mama copilului valetudinar, internat la terapie intensivă cu bronșită acută sau alte afecțiuni pulmonare dezvoltate pe fondul poluării persistente, cumva e mai împăcată atunci când află ca ați aplicat voi amenzile alea?
Nu-i absolviți cu nimic, dragi ploieșteni, de la vina pe care o poartă atât ei cât și alți “militanți pentru mediu” de la agențiile non-guvernamentale din România, care încasează la rândul lor bani din donațiile grase, pentru campanii de insta-story pentru plantarea de pomișori pe marginea drumului.
Gest
Avem în țară destule ONG-uri de-astea pe care nu știu dacă le-ați auzit vreodată să ia cu vehementă poziție în favoarea voastră, a ploieștenilor, în privința faptului că sunteți printre cele mai poluate populații urbane din țară?
Nemții, francezii sau chiar și olandezii au organizat frecvent proteste civile la porțile marilor poluatori din orașele lor, în schimb, la noi au fost doar două-trei adunări firave prin fața Consiliului Județean, care au rămas fără niciun efect tocmai pentru ca au fost timide.
In fine, închei aici repetându-le de data aceasta doar celor care sunt plătiți din banii noștri să ne scape de moartea asta lentă și nevăzută care plutește în aer și apă: Micile voastre amenzi de mediu nu ne fac mai sănătoși!
Nu vi se pare că tăierea asta trimestrială de amenzi către marii poluatori bate deja la ochi și miroase mai rău decât in Mihai Bravu sau Bariera București după miezul nopții?
Nu vi se pare că a devenit așa, un fel de practică absurdă în care voi îi taxați pe ei pentru că poluează iar ei vă achită amenzile ca să îi lăsați în pace până data viitoare? În timp ce noi, locuitorii, inhalăm noxele otrăvitoare? Cine pierde și cine câștigă în povestea asta?
Știu, ideal ar fi să se pună lacătul pe instalațiile care poluează, pentru că se știe foarte bine care sunt acestea, sunt cunoscute cu prisosință! Și tot ideal ar fi să fie deschise acele lacăte numai atunci când cine va face acest gest, va fi sigur că nu va avea pe conștiință, viețile noastre și ale copiilor noștri!
Rest
Spun că “ar fi ideal să…” însă tot eu sunt primul care se îndoiește de faptul că se va face asta vreodată. Știu și de ce? Și chiar dacă știu, soluția nu se află la mine. Ea rezidă în noi toți. Pentru că noi toți ne mințim câte puțin. Noi toți alunecăm pe această pantă descendentă a cotidianului și vulgarului “carpe diem”.
Suntem cu toții prinși ireversibil în acest tăvălug al acceptării reciproce a compromisului; al acestui mic troc pe care îl facem cu viața noastră și în care pe un taler al balanței punem sănătatea iar pe celălalt confortul facil. Pentru că trăim cu toții într-o lume de compromisuri. Într-o lume în care nu putem închide porțile poluatorilor pentru că “în actualul context geopolitic, s-ar putea crea un haos economic și civil intern iar asta nu este de dorit pentru nimeni”.
Trăim așadar într-o lume în care deși știm că greșim tăcând, ne temem pentru pierderea confortului propriu. O lume în care ne complăcem mut chiar și când vedem cu ochiul liber cum unii parlamentari din Vest protestează vehement de la tribuna UE, împotriva războiului inuman al lui Putin în timp ce, undeva, pe la colțurile roșii ale Kremlinului, emisarii lor negociază pe ascuns cu acesta, prețuri convenabile la importurile de țiței și gaze…