A fost funny la început: întoarcerea la origini, apă încălzită la soare, dopuri găurite. În zilele fără soare încălzeam pe aragaz puțină apă, combinam cu rece de la robinet și gata dușul.
Odată cu răcirea vremii, lucrurile nu mai stau atât de „funny”. Apa de la robinet este al naibii de rece, sticle cu apă pe balcon punem degeaba, plus că a devenit inconfortabil de răcoare să stai atât de mult în baie până reușești să te speli. Se simte în aer un iz de… iarnă.
Vecina, care îmi spunea în vară cum e cu apa caldă, cum că nu avem pentru că s-a însurat primarul, m-a informat într-o dimineață, pe același ton șugubăț, că a reușit să slăbească 3 kilograme. „De când nu mai avem apă caldă, nu mai prăjesc și nu mai pregătesc nimic cu grăsime. Că nu ies bine vasele când le spăl cu apă rece. Și ia uite cum am dat jos 3 kilograme…”, îmi zice râzând și îmi face complice cu ochiul.
Nu vreau să consider semnul ei ca fiind vreun apropo la adresa mea, cum că ar trebui să procedez la fel… 😊😊😊. Sau poate este?
Și totuși, ceva în atitudinea ei este schimbat… Nu mai este parcă la fel de zâmbitoare și pusă pe glume. Până și gluma cu kilogramele, a fost parcă așa, amară…
Citește și: Jurnalul ploieșteanului fără apă caldă – ULTIMA ZI…
E prima dată în viața mea când încep să regret mașina de spălat vase… sau mâncarea cu livrare la domiciliu. Îmi alung însă gândurile astea rapid și, îmi cer scuze în gând mașinii de spălat vase. Nu știu ce m-aș face dacă s-ar supăra pe mine și s-ar strica. Deci nu, nu o regret. Sunt foarte fericită că o am!
La parter, o altă vecină 70+ iese zgribulită într-o dimineață: „Ce știți? Când ne dau drumul la apă?”. Ridic din umeri. În acest timp cobora o altă vecină din aceeași categorie de vârstă, dar mai informată, se pare: „Cică la jumătatea lui octombrie… dar, așa au zis și că la 1 septembrie. Așa că… cine știe?”.
„Ehe, de n-oi muri eu nespălată, mare minune…”, am auzit în urma mea. Strâng din dinți și nu îmi vine să cred în ce hal am ajuns în anul 2022.
Citește și: Jurnalul ploieșteanului fără apă caldă – au trecut trei săptămâni. Oare cât mai putem „duce”?
Îmi amintesc de povestea femeii cu degetele amputate care este nevoită să se spele cu apă rece deoarece nu are cum să-și încălzească apă. Oare cu cine o fi votat? Contează?
Au trecut 44 de zile fără apă caldă. Din astea 44, vreo 3 am experiementat și lipsa totală a apei (în concediu, nu la Ploiești). Am râs și am glumit la început. Treptat, râsul s-a transformat într-unul amar.
Ne uităm din când în când, eu și toți „vecinii” mei, la circul în care s-a transformat toată situația. Nimeni nu se crede vinovat. Fiecare susține că are „dreptatea și legalitatea de partea lui” și aruncă vina pe celălalt. Fiecare trage să se scoată nevinovat, dar nimeni nu trage pentru ploieșteanul de rând, pentru cel de la bloc, pentru cel căruia i s-a promis că pe 1 septembrie va fi reluată furnizarea apei calde în Ploiești. În caz că își mai amintește cineva, afișele de la scările de bloc, cele care acum au dispărut, anunțau întreruperea apei calde menajere „în perioada 1 august – 1 septembrie 2022”.
Au trecut 44 zile… din cele 31 inițiale… Oare câte au mai rămas? Riscă cineva un răspuns?